Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

O femeie oarecare

29 December 2013

liliana– Ce faci?!

– Bine!

Atât!

Cine a-ntrebat zâmbeşte mulţumit.

Ştie, a auzit de la vecina, de la cumătru, de la careva… Ştie că te-ai despărţit, că eşti în disperată căutare a unui loc de muncă, că ai mama internată la spital sau că ai avut un accident.

Ştie că nu eşti bine, dar e mulţumit să nu audă! Pentru că nu e timp de-o vorbă.

Ar trebui să se apropie cu sufletul, să-şi frigă niţel inima alături de tine!

Dar nu e timp şi nici chef!

Tu, care tocmai te-ai ridicat din hău, tu, care te-ai agăţat cu mâinile de colţuri de stâncă, tu, pustiită fiind, spui doar:

– Sunt bine!

Apa neagră ţi-a luat tot, dacă strigi auzi doar ecoul…

Vrei doar să rezişti şi să o iei de la capăt.

Să construieşti poduri, punţi chiar şubrede, orice numai să poţi ieşi!

– Sunt bine!

Iar cel care ne întreabă e mulţumit.

Clovn

Foto: Nicola D’Alessio

Purtăm măşti, colorate, relativ vesele, ne desenăm zâmbete şi ne aranjăm şuviţele de păr!

Eventual vorbim despre ploi şi despre haine, despre una despre alta… Dar avem grijă să ne oprim la timp!

Tocmai am aflat despre o femeie oarecare…

Are în jur de 40 de ani, e deja văduvă şi a pierdut şi un copil (o boală ereditară gravă, din câte ştiu)!

Trăieşte într-un sătuc, împreună cu alţi doi copii.

Nu ştiu din ce trăieşte. Din ce dă grădina ei!

Dar tocmai am aflat că nu a primit în viaţa ei o cutiuţă cu vreun cadou! Mică putea fi… dar să fie a ei! Ca o steluţă!

Femeia asta are sufletul ghem de lacrimi şi de oftat!

Dar…dacă am întreba-o ce face, ar răspunde:

– Sunt bine!



Citiţi şi

„…până mâine te-ntoarcem pe dos!”

Mai întâi a plâns. Apoi a hotărât să se schimbe…

De câte ori nu mi-am dorit să pleci, să-ți găsești o alta…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,328 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro