O femeie prea modernă

Ana Barton

21 November 2013

Pentru că uneori, deseori, îmi place să mă joc, alunecând în maniere de babă cu broboadă, privind printre uluci, nu mă mir niciodată că oamenii mă şi cred. Şi-mi place s-o facă. Altfel, trebuie să recunosc, am şi zone cu adevărat anacronice. Combinate cu atitudini de avangardă, asta însă mai ales în limbaj şi-n gestică. Mă rog, sunt o struţo-cămilă şi basta.

Prietena mea, să-i zicem Iocasta, se tot chinuie să mă modernizeze pe alocuri, fără prea mare succes însă. Dar nu se dă bătută. Bunăoară, mi-a zis mai acu’ vreo doi ani că o femeie modernă are întotdeauna-n geantă, foarte, dar foarte bine ascuns, un prezervativ. Am râs, dar ea n-a renunţat. Mi-a spus că niciodată nu se ştie când ai putea avea nevoie de el. Şi eu credeam că mai mereu ar trebui să se ştie când. M-a convins, spunându-mi că-n viaţă te poţi întâlni cu neprevăzutul. Altul, în afară de mine?!

Dar am cumpărat prezervativul, unul în ambalaj bleu-ciel, şi-am început să-i caut locul potrivit. Sigur că toate genţile mele au multe buzunare şi mai au şi destule minicevreţivoi în care-ncerc eu să-mi pun într-o modalitate pretins organizată nimicurile fără-de-care-nu-se-poate. Aşa că am găsit o bucată de material textil, moale şi delicată, locuitoare a unui etui plat, chestie dedicată exclusiv ştergerii lentilelor. E vorba despre impardonabil de vasta colecţie de ochelari de soare, o adunătură de ciudăţenii, de fapt. Am despăturit micul material, am pus prezervativul, am împăturit totul la loc şi-am aşezat frumos în etui. Gata.

Problema este că, mai mereu grăbită fiind, şterg ochelarii de soare pe cu totul alte bucăţi de material, de la eşarfe la rochii, fuste, chiar şi dresuri. Şi-ajung, într-o după-amiază, la o petrecere-n grădină. Frumos, muzică bună, lume fină, cunoscuţi şi necunoscuţi. Zâmbete, replici, gesturi mici şi mari, deh, petrecere fără dans. Adică fix cum nu-mi place mie. Dar să lăsăm pretenţiile. La un moment dat, vorbeam cu un domn. Nu-l ştiam. Elegant, manierat, cult, chestii din astea importante. Şi-mi dau seama că mă-crunt cam tare, lucru care, pentru cine nu mă ştie, ar putea fi luat ca o mască a nemulţumirii, când, de fapt, mie doar îmi intra soarele-n ochi.

Îmi vine să scot ochelarii din geantă, o şi fac, îmi dau seama că nu-i voi şterge pe poala rochiei, să nu mă fac de râs, şi-mi aduc aminte de bucata mea de material, special concepută de nişte specialişti exact pentru acest gest oarecare. Flexez mediu un genunchi, sprijin geanta, bag mâna până aproape de umăr, în căutarea etuiului, îl aflu după formă, îl scot victorioasă, îl desfac şi flutur, ca o bătaie din gene marca Bette Davis combinată cu un Houdini-n spectacol, bucata de material în fața ochilor partenerului meu de discuție, întru despăturirea ei eficientă. Și, zburând ca un fluture cu două emisfere cerebrale, ambele batjocoritoare de soartă, prezervativul bleu-ciel – de care uitasem de a doua zi după ce-i făcusem ascuns sălaş – face câteva rotiri spectaculoase-n aer, aterizând în paharul de whiskey al domnului elegant, manierat şi rafinat.

Am apucat să mai văd cum bărbatul îşi scoate, surâzând complice, batista brodată din buzunarul superior al sacoului şi-şi şterge picurii de whiskey de pe faţă, m-am scuzat, spunându-i că şi penibilul are o limită autosuportabilă, iar eu o sărisem cam ca la o sută de metri garduri, am căutat din ochi gazdele şi le-am oferit un zâmbet schimonosit de ura de sine şi-am plecat valvârtej, sunând în fugă după un taxi. Şoferul, liniştit şi amabil, m-a-ntrebat care-i motivul agitaţiei. I-am zis scurt că geanta mea m-a enervat peste poate. Cum naiba să-i fi povestit scena cu prezervativul în pahar? A râs a înţelegere. „Doamnă, nici nu vă daţi seama ce bine vă-nţeleg cu geanta. Nevastă-mea ţine un bazar în ea. Niciodată nu găseşte nimic fără să transpire de nervi. Aşa că eu, când am ceva de ascuns de ochii ei, unde credeţi că pitesc? În geanta ei! Nu există ascunzătoare mai bună.“ Mie-mi spunea? Cine să fi ştiut mai bine şi mai proaspăt asta? Cine?!

 Pe Ana o găsiți cu totul aici. 



Citiţi şi

Nepotrivire

Petrecere pe timp de ciumă – Livada de vișini

Dragă femeie, de câte ori?…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,368 views

Your tuppence

  1. Mânia persecuţiei – Men Talk | Catchy / 27 November 2013 12:27

    […] au citit minimum 17 cărţi“. Nu, nu știu de ce 17. Mă întreb dacă alea mici din cutiile de prezervative s-or pune la socoteală. Am citit câteva la viața mea… Deci, despre ce […]

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  2. Unde se duc fluturii când seduc? | Catchy / 21 November 2013 19:10

    […] cât putem duce, niciodată mai mult. Am risca intrarea în zodia suprasarcinii de purtare şi undeva s-ar rupe […]

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. rox / 21 November 2013 16:21

    Eh, din categoria “cum poti sa te faci de “basma” cu prezervativele” am si eu una, a mea fu cu o salpoeta de blugi, unde am avut nu 1 prezervativ ci 3, nu eram la serata, eram in plina reuniune familiala. :d .

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro