Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

O zi aproape ireală din viața unei femei

14 August 2019

Sună alarma. Se anunță o nouă zi. Nimic din prospețimea și răcoarea dimineților. Soarele pătrunde nestingherit prin geamul de la etajul 9 și inundă odaia cu o căldură densă, molatică.

O rutină matinală, repetată ani la rândul, încât nimic nu poate să-mi scape, cu mici diferențe nesemnificative. Până și dejunul e aproape același, în ciuda recomandării de pe cutia cu vitamine de a urma o dietă variată și echilibrată.

Înainte de a ieși din casă închid geamurile, trag jaluzelele, sting luminile, deconectez radioul, încui ușile și merg două cartiere până la stația terminus pentru a prinde un loc pe scaun. Nu că nu mi-ar plăcea statul în picioare, dar troleibuzul se umple până la refuz cu pasageri grăbiți și la un moment dat ai senzația că te afli într-o cutie cu conserve sau într-una cu chibrituri. În plus, îmi asigur condiții comode de lectură. Lectură de plăcere.

Marta Orlowska, Alchemical Garden

Ajung peste o oră în alt capăt al orașului. Urc patru etaje și pătrund într-o sală în care unii deja sunt în plină activitate. Îmi ocup locul, dând startul unei zile predictibile, în care nimic excepțional nu se poate întâmpla. La început eram sufocată de această liniște lipsită de viață și mobilitate. Eu, care aveam anterior audiențe interminabile, apeluri intermitente, termene limită, rapoarte, dosare, teancuri de registre, petiții etc, etc. Credeam că atâta calmitate poate fi găsită doar în cimitire. Încă nu m-am obișnuit, deși în percepția unora este locul perfect. Și eu credeam la fel.

Citiţi şi Azi e linişte…

Ce fac? Fleacuri. Mă cufund în grămezi de trandafiri. Mă delectez cu dulceața vetiverului, delicatețea iasomiei, senzualitatea ambrei, pasiunea moscului, rafinamentul lemnului de santal, maiestuozitatea cedrului, prospețimea freziei, căldura bergamotei. Savurez cocteiluri de fructe suculente. Mă las presărată de stropi de citrice. Mă pomenesc în spații mistice, nepământene, răpitoare. Cutreier prin păduri nesfârșite și misterioase. Simfonii unice îmi încântă simțurile. Rătăcesc pe insule virgine, cu verdeață luxuriantă, străbătute de curenți oceanici. După opt ore, amețită de arome, imagini pitorești, acorduri captivante, ies în stradă.

Ajung într-un târziu acasă. Obosită, adorm, dacă nu mă trezește pe la o bucată de noapte vreun țânțar avid de sânge cald cu aromă floral-fructată.

Guest post by Clara

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



views




Citiţi şi

Rolul de victimă nu mi se potriveşte

Nu era prima oară când soțul meu avea o amantă

Dacă nu ești mulțumită cu viața ta, schimb-o!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro