Orhan Pamuk despre Dostoievski

22 March 2022

“Îmi amintesc foarte bine prima lectură din ”Frații Karamazov” la vârsta de optsprezece ani, singur într-o cameră dintr-o casă cu vedere la Bosfor. A fost prima carte pe care o citisem din Dostoievski. În biblioteca tatălui meu era o traducere în limba turcă publicată în anii 1940 dupa versiunea engleză de Constance Garnett, iar titlul acelui roman, care sugera într-un fel misterios tot exotismul, diferența și puterea Rusiei, a cerut destul de mult timp până să mă cheme spre o lume nouă.

Ca toate cărțile grozave, ”Frații Karamazov” a avut două efecte instantanee asupra mea: m-a făcut să simt că nu sunt singur pe lume, și, pe de altă parte, că sunt neputincios, singur în colțul meu.

În timp ce priveam cu plăcere ceea ce îmi arăta romanul încetul cu încetul, simțeam că nu sunt singur pentru că, așa cum se întâmplă de multe ori când citesc cărți grozave, ideile care mă agitau atât de mult îmi veniseră deja înainte, iar de unele scene și intonaţii aproape înfiorătoare îmi aminteam de parcă le-aș fi trăit.

Pe de altă parte, prima lectură a cărții mi-a dat și un sentiment de singurătate deoarece mi-a arătat anumite adevăruri de bază despre viață, despre care nimeni nu vorbea, pe care nimeni nu le menționa. Mi s-a părut că am fost primul care l-a citit. Parcă Dostoievski îmi șoptea la ureche lucruri intime despre lume și viață pe care nimeni altcineva nu le știa. Acea informație secretă era atât de puternică și de tulburătoare, încât atunci când mă așezam la cină cu părinții mei sau când, ca de obicei, încercam să discut cu colegii mei de clasă pe coridoarele aglomerate ale Universității Tehnice din Istanbul, unde se discuta mereu despre politică, simțeam cum cartea se agita în mine și că viața nu va mai fi aceeași.

Am observat că în fața lumii mari, largi și uluitoare a romanului, propria mea viață și grijile erau mici și neînsemnate. Am vrut să spun: „Citesc o carte care mă zguduie, care îmi schimbă întreaga lume și care mă sperie”.

Undeva Borges spune: „A-l descoperi pe Dostoievski este ca și cum ai descoperi dragostea sau ai vedea marea pentru prima dată, marchează un moment important în viață”.

Momentul în care l-am citit pe Dostoievski pentru prima dată a fost pentru mine pierderea inocenței vieții.” Orhan Pamuk (citiți aici un interviu extraordinar cu scriitorul turc laureat Nobel pentru literatură).

Traducere de Catalina Franco



Citiţi şi

Simona Poclid: „Scrisul este și o formă de spovedanie, de singurătate, tăcere și libertate”

Despre formele pe care le poate lua scrisul în câteva exemple subiective

Gala

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro