Pentru cei care scriu

10 August 2015

Carmen TrăistaruAm crezut, o lungă perioadă de timp, că doar cititul te poate ajuta să te dezvolţi ca om. Acum nu mai sunt la momentul acela şi cred că şi scrisul ajută, chiar foarte mult. Mulţi au experimentat pe propria piele acţiunea eliberatoare a scrisului, valul de emoţii generat de feedback. De multe ori, ceea ce ai scris nu e ceva nemaipomenit. Şi alţii au gândit poate, înaintea ta, ce ai aşternut pe hârtie.

Modul în care comunici tu poate fi însă salvator pentru cei care caută să se regăsească în ceva, care au simţit şi gândit la fel, dar nu au putut exprima în cuvinte.

A face toate conexiunile necesare pentru cititor şi a-i servi o lecţie pe tavă este un mare beneficiu, din care unii chiar învaţă ceva. Ador oamenii sinceri, dispuşi să se dezbace public, doar cu scopul de a te face să-ţi conştientizezi propria goliciune. E o mână de ajutor trimisă în neant chiar dacă ştiu că asta îi face vulnerabili, criticabili în faţa celor care nu gândesc la fel, cu speranţa că cineva se va agăţa la un moment dat de ea.

11822854_10203412462032122_4839501300169195815_n

Uniformitatea în gândire nu este atributul unei societăţi libere şi este normal să te aştepţi la reacţii care mai de care mai ciudate. Poţi genera valuri de simpatie sau antipatii la fel de mari. Un singur lucru mi se pare important: să-ţi rămâi fidel prin mesajul transmis, să nu cauţi neapărat aprobarea sau dezaprobarea cuiva.

A fi autentic în ziua de azi, în care totul se plagiază, mi se pare cea mai tare teză de doctorat. Nu-i greu să scrii când nu vrei să copiezi pe nimeni, ci doar să fii tu, natural, firesc. Nu-i greu nici să suporţi comentarii acide atâta timp cât eşti împăcat cu propria conştiinţă şi nu vrei să obţii nimic altceva în schimb. Pare un pic greu când nu reuşeşti să te faci înţeles, dar aici nu e neapărat vina ta. Gradul de înţelegere diferă de la o persoană la alta în funcţie de nivelul de instruire sau, de ce nu, de spiritualitatea fiecăruia.

Dacă vrei şi poţi, obligaţia ta este de a scrie, pentru că sigur te va ajuta şi pe tine şi pe alţii la un moment dat. Nu vei avea neapărat satisfacţii materiale, dar vei simţi acea uriaşă energie primită de la oamenii care-ţi vor da putere să continui. Aşa îţi vei da seama că mulţi au nevoie de tine. Prieten drag, deci, scrie!



Citiţi şi

Incel, hikikomori, băieți pierduți: o hartă a singurătății moderne

A da putere anilor

Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Hazinedar Ioana / 3 August 2019 20:55

    Despre zile si aer!

    Fiecare zi este altfel…da, am vazut si simtit fiecare altfel . Dar pentru mine fiecare dimineata este la fel: ador sa ma trezesc dimineata sa imi beau cafeaua in liniste..inainte sa ma ia un atac de panica, anxietatea sau tristetea.
    Ma uit la oameni pe strada, toti sunt tristi si posomorati. Nimeni nu zambeste..bine, aproape nimeni. Singurii care zambesc cu toata inima sunt copiii, ei care traiesc si vad viata asa de frumoasa si reala. Ei de la care ar trebui sa luam exemplu si sa traim la fel, fiecare secunda, fiecare zi , fiecare gura de aer.
    Ne promitem ca vom face asa, ne promitem ca vom incerca sa traim dar apoi ne lasam luati de valtoarea vietii si uitam..uitam sa zambim, uitam sa traim intens fiecare secunda si fiecare pala mica de vant.
    Nu trebuie decat sa ne amintim un lucru: Noi traim azi si acum!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro