Femeile care citesc sunt periculoase

Dora Constantinovici

9 December 2011

Cred că unul dintre cele mai frumoase şi dragi cadouri primite vreodată de ziua mea este cartea lui Stefan Bollmann – Women who read are dangerous (Femeile care citesc sunt periculoase). Cartea este de fapt o colecţie de tablouri şi poze celebre ale unor femei mai mult sau mai puţin cunoscute cufundate în lectură.

Femei credincioase nedespărţite de Biblie, femei care citesc pe furiş, femei nud, femei adormite lângă o carte, fetiţe, dive, servitoare,  toate citesc şi iubesc cuvintele. Fiecare imagine este însoţită de un text scurt fie despre vremurile în care a fost realizată, fie despre personajul pictat sau fotografiat. În cazul majorităţii imaginilor reproduse în carte, perioada în care se petrecea acţiunea era una în care cititul altor cărţi decât cele religioase (în cazul femeilor) era considerat în cel mai bun caz un gest egoist, asta dacă nu era de-a dreptul subversiv, dăunător societăţii.

Karen Joy Fowler, scriitoarea romanului Cercul Literar Jane Austen (care a fost şi ecranizat) şi autoare a prefeţei cărţii de mai sus, povesteşte cum a avut loc procesul de emancipare literară, ca să-i spunem aşa. În anii 1500 bărbaţii supravegheau cu stricteţe ceea ce intenţionează să citească consoartele, fiicele, nepoatele, chiar amantele lor. Apoi, în epoca victoriană (adică după doar 300 de ani) mamele aveau responsabilitatea de a alege lecturile fiicelor lor. Acum mai puţin de două secole, era o adevărată problemă să citeşti în gând şi nu cu voce tare, dacă erai femeie şi dacă aveai norocul să pui mâna pe o carte. Cititul altfel decât vocal era un motiv de îngrijorare pentru părinţii de atunci aproape la fel de serios cum este pentru părinţii moderni faptul că cei mici petrec ore în şir jucând jocuri pe calculator. În general, cititul era considerat nesănătos. Mai ales pentru că te distrăgea de la activităţile domestice pe care erai nevoită să le organizezi: aranjatul mesei, îngrijitul copilului şi soţului etc. Asta în cazul în care îţi permiteai să nu găteşti, să nu speli vase şi să nu deretici pentru că aveai servitoare. Dacă erai chiar tu servitoare, cititul putea deveni cu atât mai incomod. Se credea că din cauza cititului unora dintre servitoare le-ar fi putut căşuna pe stilul de viaţă al stăpânilor şi ar fi putut porni o revoluţie. Pe de altă parte, pe la 1800, dacă erai servitoare, ştiai să citeşti şi lucrai pentru nişte oameni înstăriţi (care aveau bibliotecă) puteai să te consideri destul de norocoasă. Cel puţin aveai acces la cărţi, chiar dacă pe furiş. Cărţile noi din perioada aceea costau cât costa mâncarea necesară (timp de două săptămâni) supravieţuirii unei familii cu câţiva copii.

Cine nu o ştie pe Emma din “Doamna Bovary” (Gustave Flaubert – 1857). Acum o citim în altă cheie. În secolul 19, era exemplul perfect al efectului dezastruos al literaturii în viaţa unei tinere femei. Pentru că, datorită cărţilor pe care le citeşte, Emma ajunge să-şi dorească imposibilul de la viaţă. Cartea ajunge şi prin sălile de judecată, acuzată de “imoralitate”. Flaubert descria corect o percepţie universală la vremea aceea: convingerea că tinerele care citesc vor pune în pericol mai devreme sau mai târziu viaţa lor şi a soţilor lor.

Secole după secole de interziceri şi controale peste controale din partea cenzorilor din familie sau din societate şi totuşi femeile nu doar că au citit ceea ce le era complet interzis, ci chiar şi ceea ce le era permis – culmea. Asta cu toate că, potrivit experţilor timpurilor: nu erau capabile de concentrarea necesară, erau prea sentimentale, prea empatizau cu personajele principale, deveneau subiective etc.  Acum, nu doar că avem voie să alegem ceea ce dorim să citim, ci chiar avem colecţii întregi de chick lit-uri scrise special pentru noi, să nu care cumva să ne obosim minţile cu… literatura grea, nu se specifică, dar am senzaţia că se vrea literatura pentru bărbaţi. Care nu se grăbesc să şi-o asume, ba din contră. Fowler nu uită să precizeze în prefaţă că s-a dovedit deja prin diversele sondaje şi interviuri că, în prezent, criza nu mai este reprezentată de faptul că femeile citesc, ci de faptul că bărbaţii nu mai citesc. Devine uşor ironică la un moment dat şi spune că poate în curând, acest lucru va fi observat şi atunci ni se va reduce dreptul de a citi, vom ajunge adică la acelaşi tratament de acum câteva sute de ani.

După un experiment din 2005, în care testase pasiunea oamenilor pentru lectură, prozatorul britanic Ian McEwan concluzionase destul de radical: “Când femeile nu vor mai citi, romanul va muri”. Asta după ce, împreună cu fiul său, oferise cărţi gratuite oricui trecea printr-un parc din Londra. În cinci minute, cei doi au dat 30 de romane. Un singur bărbat şi-a dorit o carte, ceilalţi au devenit suspicioşi şi n-au luat cărţi nici gratis. Viitorul cărţilor şi-al literaturii stă care va să zică în mânuţele noastre. Alea care mai fac şi mâncare, şi mai cresc şi copii, fără să uite să mai întoarcă din când în când câte o pagină. Bine, unii sunt în stare să învinuiască femeile pentru că bărbaţiinu mai citesc. În revista Slate găsiţi un material amuzant pe tema asta.

Interesul pictorilor şi fotografilor vis-à-vis de subiectul femeilor care citesc nu e întâmplător. Pentru ei, ca subiect, femeile şi cărţile lor sunt perfecte, intimitate în stare pură. Cei care privesc picturile şi fotografiile pătrund vizual şi mental într-un spaţiu pe care nu-l ocupă fizic – o grădină sau o încăpere – şi observă o femeie care se află fizic acolo însă este cu gândul în altă parte, n-o poţi deranja. Cam ca la bibliotecă :). Stefan Bollmann explică în carte – cititul este un act de izolare amabil. Când citim devenim inaccesibili din punct de vedere tactil. Poate. Uneori, însă, izolarea este preţul corect plătit în schimbul independenţei.



Citiţi şi

Must-have de vară

Unde naiba a dispărut sălbăticia plajelor nepopulate?

Prichindosul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
21,077 views

Your tuppence

  1. Femeile şi lectura: de la viciu, la virtute | Catchy / 17 April 2013 23:13

    […] 'facebook-jssdk')); Tweet Cui îi place să citească va iubi volumul “Reading Women”. Cartea semnată de Stefan Bollman combină două mari pasiuni: lectura şi fotografia. E o poveste în imagini despre femei care se […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro