”Să mă aştepţi cu pită, sare, slană şi palincă” mi-o zis badea într-o seară.
Palincă… s-a rezolvat, n-avem, nu cumpărăm, nu susţinem producţia de alcool fără accize.
Sare ar fi în borcan, ba chiar d-aia grunjoasă şi fără iod, slană s-ar putea jefui congelatorul mamei.
Dară pita, eh, simplul cuvânt mi-a dat fiori reci pe şira spinării. Fiindcă, da, în bobul de grâu e chipul Domnului Iisus Hristos, pâinea e cea spre fiinţă, aliment, medicament şi sacrament, motiv de poveste şi de pilde pentru copii, le ştiu pe toate (ba şi unele în plus) ÎNSĂ nu suport să bag mâna-n cocă. Decât să frământ aluatul, mai bine înlocuiesc sacul de box al lui Mike Tyson.
Însă dacă badea vrea pită, pot eu să-l refuz? Căci dară fluturii din stomacul meu cu dragoste se hrănesc, însă dragostea omului cu mâncare bună se ţine.
Ce poate să facă o fomeie simplă, de la ţară ca mine în aşa situaţie? Pune mâna pe sfântul Goagăl şi se apucă de căutat. Fiindcă ce să vezi, ori au mai fost şi alţi leneşi înaintea mea ori oameni care nu au putut băga mâna-n aluat. Şi da, victorie! Au existat astfel de oameni şi există reţete de pâine care nu necesită frământare. Aşa că m-am pus pe experimentat.
Bai mare: în reţeta originală era vorba despre nişte prosoape umede care urmau să fie folosite în preajma făinii. Apă + făină = apret. Adică ceva ce mai bine arunci decât să speli. Şi care nu se poate spăla decât de mână, căci altminteri îţi faci ca naiba toată maşina de spălat. De fapt nici spălarea vaselor nu e o plimbare-n parc, spălarea putându-se face numai cu degetele, sub jet de apă, orice burete folosit pentru scopul acesta putând fi aruncat direct. Sau depus ca probă la procesul contra scotchbrite, caz în care n-aţi citit articolul acesta, dar vă aştept la colţul străzii ca să-mi daţi dreptul pentru ideea sugerată. O cercetare un pic mai aprofundată a relevat că această problemă şi-au pus-o şi alţii înaintea mea, ba unii mai leneşi, adică alt cuvânt pentru geniu au şi rezolvat-o.
După 2/3 kg de pâine stricat, plâns pe umerii unor prieteni bucătari mai buni decât mine, am reuşit de am făcut pâinea aproape perfectă.
– 3 măsuri de făină (albă, integrală, îmbogăţită cu tărâţe, cum doriţi) (o măsură e cât o cupă de iaurt de 190 g)
– 1,5 măsuri de apă
– 1 lgţ mai cu vârf (sau nu) de sare
– 1/5 dintr-un cub de 25 de grame de drojdie clasică
– 1 lgţ zahăr
– foaie de copt unsă bine cu ulei şi câteva linguri de făină suplimentare.
– Ingredientul magic 1: un vas de email, pământ, jena, inox cu capac.
– Ingredientul magic 2: între 18 şi 30 de ore de aşteptare!!!
Opţional:
– 2-3 linguri de ulei
– ierburi aromate: cimbru, tarhon, oregano
– măsline feliate
– cir de roşii
– cuburi de şuncă
– seminţe (floarea soarelui, nucă, alune, susan, negrilică, susan)
Se ia un castron mai mare, adânc. Se pun drojdia, zahărul şi 2 lg de apă călduţe şi se lasă câteva minute până începe să bolborosească drojdia. (Puteţi lua şi dvs. câte o porţie de drojdie vie cam cât o alună de pământ. Conţine o grămadă de vitamine B, sănătate curată!)
Se pune făina, apa şi dacă vreţi şi cele 2 linguri de ulei şi se amestecă energic până se obţine un aluat. Dacă vreţi cu tot dinadinsul, puteţi să băgaţi mâna şi să amestecaţi manual. Sau dacă e un copil în casă, îl spălaţi bine pe mâini şi îl puneţi să se joace cu aluatul. Curăţaţi cât mai bine pereţii vasului. Puneţi o farfurie deasupra şi băgaţi pentru minim 18 ore la frigider. Puteţi însă să o lăsaţi chiar şi 30 de ore, nu va tuşi nimeni, ba chiar va ieşi mai bună.
Buuun. Au trecut cele ore de aşteptare. Aluatul nu arată spectaculos. Dar bulele de la suprafaţa aluatului dovedesc că e viu şi glutenul e format.
Luaţi farfuria de pe castron, o puneţi pe planşeu şi o acoperiţi cu o hârtie de copt. Hârtia de copt o ungeţi din abundenţă cu ulei.
Răsturnaţi gentil aluatul pe hârtie şi împăturiţi-l în dorul lelii de câteva ori. Sau schiţaţi câteva mişcări de frământat. NU spălaţi castronul dacă intenţionaţi să mai faceţi încă o tranşă de pâine de casă. După ce aţi împăturit cât de cât aluatul, îi daţi o formă fie dreptunghiulară ca de ciabatta, fie rotundă ca de pavă. Pudraţi din abundenţă cu făină şi peste, dar mai ales sub bucata de aluat. Pentru siguranţă dublaţi cantitatea de făină de jos, dacă-i prea multă se scutură, dacă nu e suficientă, o să aveţi dificultăţi la desprinderea hârtiei de copt.
Acoperiţi cu castronul şi mai lăsaţi încă 2 ore.
După o jumătate de oră scoateţi vasul din cuptor. ATENŢIE, E FIERBINTE! Puneţi aluatul cu hârtie cu tot în vas, acoperiţi cu capacul şi daţi la cuptor. Se ţine 45-60 min, în funcţie de vas, de cuptor şi de intensitatea flăcării.
Fie că vă întâmpinaţi oameni dragi, fie că e doar pentru cei din casă, cu unt şi miere sau cu o banală salată de roşii cu brânză sau dacă puneţi într-o formă tip castron ca să puteţi servi după aceea o ciorbă de făsui cu tarhon, e o pâine nepretenţioasă, veselă, uşor de făcut şi delicioasă.
PS: opţionalele!
Dacă vă place să experimentaţi, puteţi pune seminţe în aluat, la început.
Sau puteţi pune în faza de împăturire ierburi aromate şi/ sau măsline. Ba chiar stafide sau fructe confiate.
Sau, la final, înainte de a da la cuptor, faceţi un cir de roşii: se dă o roşie cărnoasă, fără seminţe pe răzătoarea mică, ieşind un fel de bulion instant cu care se unge suprafaţa superioară a pâinii.
Citiţi şi
Rețetă pentru cea mai gustoasă caracatiță la grătar
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
