Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Pot învăța să trăiesc și fără tine, dar… nu vreau

4 November 2016

Te rog, dă-mi înapoi zâmbetul pe care mi-l ștergi tot mai mult cu fiecare zi. Nu fi lacom, e al meu, e tot ce am mai pur. L-ai luat pentru a mi-l da înapoi din când în când, doar ca să mă torturezi, să văd cât e de bine cu el, și-apoi îl furi iar și îl mototolești în buzunarul tău.

Cu ce greșesc? Ce am făcut, de ce ai tu puterea asta asupra mea, de-mi hotărăști fericirea și tristețea?

Cine ești tu?  Eu te-am făcut, eu te-am lăsat să-mi calci pe inimă de atâtea ori…

Învăț să trăiesc fără zâmbet și pot învăța să trăiesc și fără tine, dar… nu vreau. Da, dacă îți vine-acum să mă întrebi de ce nu plec, să știi că nu vreau. Uite-așa!

cuplu

Și de ce nu vreau? Pentru serile în care te simt, cald, lângă mine, simt cum îmi respiri pe ceafă, cum mă strângi în brațe și lupți cu demonii mei. Pentru începutul nostru nebun care mi-a zdruncinat lumea și m-a făcut să cred din nou în dragoste. Nu plec pentru că încă te simt aproape, chiar și-atunci când privești în gol, prin mine, când gândul ți-e departe și când mă cerți.

Aș rupe bucăți din mine să cârpesc relația asta care insistă să se tot rupă, dar oare ar fi de ajuns? Aș înțelege că ai toane, te-aș săruta încet când aș vedea că doare, le-aș face toate astea, dar nu pot iubi pentru doi.

Nu am nevoie de tine, nu mă înțelege greșit, nici tu nu ai nevoie de nimeni, ești dur și puternic, dar știu că putem. Cel puțin, puteam.

Aș învăța o limbă nouă în care să-ți explic că îmi lipsești, nu doar fizic, lipsești din mine. Lipsești din fericirea mea, ești pasager (mai nou), și asta doare.

Și-mi lipsește atât de mult zâmbetul care-ți plăcea la început…

Îl vreau înapoi.

Guest post by Eli

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Un joc al seducției

Nu există finaluri fericite

Complet întâmplător, aflase de existența noii lui secretare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,126 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro