Povestea micuţei prinţese care vroia să-i aducă lalele mamei sale
A fost odată ca niciodată o prinţesă foarte frumoasă şi foarte inteligentă pe care o chema Awen. Ceea ce-i plăcea mai mult ca orice pe lume era să se plimbe cu mama sa, să descopere locuri simpatice şi liniştite, inedite. Într-o zi mama sa a dus-o la Paris, la cimitirul Montparnasse, pentru a pune flori pe mormântul unui domn care era foarte singur: Emil Cioran. I-a plăcut tare mult. A cumpărat chiar o lumânare roşie, pentru ca mormântul său să fie mai frumos.
Astfel, într-o frumoasă zi de toamnă, pe când mama sa venise să o aştepte la şcoală, au trecut amândouă, pe trotinete (căci Awen era o prinţesă modernă) prin faţa unui alt cimitir. “Aici se odihneşte Gustave Eiffel”, scria pe o plăcuţă, la intrare.
– Eiffel, ca turnul Eiffel?, o întrebă Awen pe mama sa.
– Poate, răspunse mama sa.
– Vrei să intri cu mine, ca să vedem?
– Dacă şi stu vrei, de ce nu?
Amândouă, mama şi Awen, au intrat în cimitir. Paznicul nu le-a lăsat însă să intre cu trotinete, însă le-a confirmat că aici se odihneşte inventatorul şi creatorul turnului Eiffel.
Awen o luă pe mama sa de mână şi împreună plecară să caute locul unde se odihnea Domnul Turnul Eiffel.
– Mama, cine e în aceste cutii?
– Nimeni, draga mea, sunt morminte care ne ajută să nu-i uităm pe oamenii care au murit deja.
– De asta sunt scrise numele lor deasupra? Dar unde sunt atunci oamenii aceea?
– Sunt acolo, în nori, ne privesc şi ne protejează.
– Dar atunci, mama, de ce sunt atâtea flori drăguţe pe mormintele lor? Dacă nu e nimeni înăuntru?
– Pentru a nu-i uita.
– Mama, când tu vei muri, şi tu vei avea un mormânt ?
– Da, iubirea mea.
Prinţesa Awen nu mai spuse nimic. Se gândea, mergând încet spre unul din colţurile cimitirului. Văzu dintr-o dată mormântul lui Monsieur Tour Eiffel: exista cu adevărat un turn Eiffel pe mormânt!
Apoi, s-au îndreptat spre ieşire. Dintr-o dată, chiar înainte de a ieşi pe trotinetele lor, Awen se întoarse spre mama sa, o luă în braţe şi îi spuse:
– Mama, eu îţi voi aduce în fiecare zi lalele, aşa vei şti că eu mă gândesc la tine!
Sfârşit
Povestea face parte din volumul bilingv, română-franceză, “Povești de adormit prințese”, apărut la editura Libris în 2017.
Citiţi şi
Art Deco, 100 de ani – expoziții aniversare europene
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
