„V-aţi adunat mă, fir-aţi ai…?” parcă se aude de fiecare dată când românii se adună grămadă, mai mult virtual, mai mult pentru a pierde timpul, mai mult pentru a dezbate totul şi a face mai nimic. Însă „în realitate, dacă aduni zece români şi pleci cu ei la luptă, s-ar putea să te trezeşti că urli şi dai din mâini singur ca prostul, în timp ce camarazii tăi sunt demult fugiţi şi cocoţaţi în vârful câte unui cont, de unde fac spume la gură.”
Simona Stan scria în 2012 un articol pe care vă invităm să îl citiţi, ca pe o mostră de haz de necaz. Se întreba, aşa cum facem mulţi dintre noi, dacă Marin Preda n-a intuit magistral o meteahnă care nu-l va părăsi pe român niciodată: aceea de a se aprinde repede pentru orice mizilic, de a se bate cu pumnul în piept şi de a se lăsa păgubaş când circumstanţele cer şi facta, nu doar verba: „Fie că sunt la piaţă, pe scara blocului, la restaurant sau la tv, românii par un neam special făcut să se strângă undeva şi să dezbată. Nu contează că subiectul îi depăşeşte sau că este discutat pe temeiul unui ziar apărut la ei în „sat” după o lună. Asta îi face să se simtă implicaţi, deştepţi, cetăţeni şi foarte curajoşi”.
E oare veşnic duminică pentru români, care abia aşteaptă să se aşeze la sfat în poiana lui Iocan?
Citiţi şi
