Relație imposibilă. Studiu de caz

8 April 2015

Maria Bertoldo Atunci

Ea, 32 de ani, din România postcomunistă. Citită, deloc plimbată prin țări străine, divorțată, pesimistă, un copil de crescut. Fără instinct de orientare, se pierdea uneori chiar și în propriul oraș. Singura limbă străină vorbită, franceza așa-și-așa.

El: 39 din ani, cetățean universal, purtat de job prin toate țările lumii, ajunge și în România ei. Despărțit și el (e greu când ești mereu pe drumuri), doi copii de crescut,  optimist. Vorbește fluent câteva limbi străine, franceza așa-și-așa, româna deloc.

Chimie la prima vedere, că oamenii în toată firea nu cred în dragostea instantanee.

“Suntem atât de diferiți, încât nici în contradicție nu putem să fim”, îi spunea pesimista în franceza ei așa-și-așa.  “Nu vorbim aceeași limbă, nu avem aceleași obiceiuiri, prea multe bariere. Din orice unghi te-ai uita, relația rămâne imposibilă”.

“Ce bine că suntem atât de diferiti”, răspundea optimistul în aceeași franceză, “vom avea atât de multe de învățat unul de la celălalt. Începând de azi, voi învăța limba română. În câteva luni ne vom înțelege în limba ta”.

“Ne despart 2.000 de kilometri, nu cred în relațiile la distantă”, îi spunea ea, după câteva luni, în limba maternă.

“Nici eu nu cred în relațiile la distanță. Va trebui să eliminăm distanța. Cu răbdare, se poate” , o asigura el pe românește.

Relația la distanță

Nerăbdare, fluturi în stomac, speranțe, frustrări, renunțări nereușite, reveniri spectaculoase, drumuri multe, emoție și bucurie la dus, lacrimi și tristețe la întors. Dar și scoala copiilor, adolescența lor, admiterea la facultate, călătoriile, acomodarea lor cu cealaltă cultură.

ai încredere

După 15 ani

Când cineva îi spune “nu te-ai schimbat deloc” ea se neliniștește. Ar vrea să fie de nerecunoscut. Se simte liberă și ușoară ca un fulg, acum că s-a lepădat de “nu se poate” , “nu pot” și “pentru mine e prea târziu”.

Nu se mai recunoaște în tânăra pesimistă și cam încuiată de acum 15 ani. A pus capăt relației  la distanță, căsătorindu-se cu optimistul incurabil care a fost în stare s-o aștepte 15 ani. Vorbește două limbi străine, în afară de franceza așa-și-așa, călătorește în lumea largă, dornică să afle cât mai multe despre alte culturi, a învățat să meargă pe bicicletă, să se cațere pe munte și nici nu se mai rătăcește.

Dacă o întrebi acum ce crede despre relațiile imposibile, o să-ți spună că așa ceva nu există, cel puțin nu în cazul în care cei doi îi “despart” vârsta, sutele de kilometri, naționalitatea, religia sau alte pretexte. Mai degrabă i se par imposibile relațiile dintre doi oameni care, deși sunt împreună, nu se ating, nu-și  mai pot spune pe nume, se mint sau se ascund unul de celălalt.

Dacă ar fi așa, mă gândesc eu, trecând în revistă zecile de cupluri cunoscute care trăiesc în minciună, sunt cam mulți cei care ar trebui să se întrebe dacă nu cumva relațiile lor sunt cele imposibile. Pe când doamna matură si tânărul student, bătrânul și badanta, romanul de familie bună și tânăra romă săracă și mulți, mulți alții “prea diferiți ca să poată fi împreună”, nu au decât să aleagă între sentimente și prejudecăți.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?

Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase

Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Simone LU / 18 September 2016 11:48

    Offff….traiesc de 10 luni o poveste asemănătoare. Noi doi….fiecare cu o casnicie dezastruoasa, toxica, ajunsi in fata altarului la varsta la care inca ai mai avea multe de trait, prieteni foarte buni de ani de zile ne-am consolat reciproc si ne-am sfatuit in problemele noastre incat am ajuns sa ne iubim si sa realizam ca nu putem trai unul fara celalalt, ca gandim la fel si ca suntem suflete pereche….Copii nu avem, dar circumstantele nu sunt tocmai cele potrivitr si…din pacate prejudecatile ne fac sa tinem pasul pe loc…Eu sunt cea optimista, as muta munții din loc pt noi și pt dragostea noastră. El…susține ca ma iubește enorm, deși ratiunea i-a spus de multe ori ca ar trebui sa renunțe la mine, și tot de atâtea ori, inima l-a adus înapoi în bratele mele. Situația noastră e trista….ne rămâne doar speranța că într-o buna zi ne vom putea bucura unul de celălalt…

    Reply
  2. daniela / 25 June 2015 14:43

    Confirm, se poate si merita sa incercati, sa va oferiti o sansa.
    E mai bine sa regreti ca ai facut decat sa-ti pare rau ca n-ai incercat.
    Incercati fetelor, indiferent de varsta !!!! Mie mi-a iesit la 45 🙂

    Reply
  3. Anna / 8 May 2015 0:28

    Traiesc pe pielea mea o astfel de poveste si simt cum capat aripi cand vad ca altii au reusit sa rupa bariera distantei!

    Reply
  4. Bookish / 9 April 2015 14:52

    Asta e una din povestile alea care devine mit urban. In viata reala se intampla in prea putine cazuri ca o relatie la distanta, cu un strain, etc. sa se concretizeze si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti. Sunt cateva exceptii, dar, nu tot ce zboara se si mananca.

    Reply
  5. Truckman / 9 April 2015 10:00

    Ce chimie

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro