Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Să dăm bărbatului ce e al bărbatului

11 January 2012

N-am fost niciodată adepta miorlăielilor sufragete, pentru că am constatat, în lungul vieţii şi de-a latul carierei, că fiecare dintre sexe a fost aşezat cu un rost în lumea asta. Aş putea să vorbesc despre un celebru consiliu de conducere format exclusiv din femei, care a dat greş într-un mod lamentabil pentru că, din motive ovariene, nu avea setat corect echilibrul între conservare şi risc. Sau despre o celebră femeie CEO care a prăbuşit compania IT pe care o conducea, oferind-o pe tavă concurenţei.

Dar prefer să vorbesc despre bărbaţi, bărbaţii aceia adevăraţi care fac din arta lor de luptă un câştig în afaceri, şi mai ales despre acei bărbaţi minunaţi pe care uneori nu îi remarcăm, în detrimentul nostru şi în favoarea celor cu un design mai avansat :).

Pentru că bărbatul ideal există, l-am întâlnit (mulţumesc, Doamne) de mai multe ori în viaţă.  Testosteronul bine dozat duce la un amestec de risc calculat, aventură, inovaţie şi PROGRES, fie că vorbim de conducerea unui business de 50 de milioane sau de un miliard de euro cifră de afaceri, fie că vorbim de experienţa de învăţare a artei de a fi femeie, cu un asemenea coach.

Din nou, intrăm într-un rombuleţ decizional şi hotărâm. Este plicticos să vorbim de business într-o dimineaţă senină de ianuarie, că oricum suntem până peste cap de adunări de strategie şi bugete.  Aşa că hai să coborâm cu o  treaptă, în întunericul moale şi cald al relaţiei de doi. Să vedem cum arată bărbaţii aceştia buni.

Nu sunt cei mai frumoşi sau cei mai aspectuoşi. Pe aceia îi găsim la capitolul „vânători cronici”, pentru că oricum li se servesc pe tavă tot felul de trofee la care e greu de rezistat. Nu, ei sunt foarte frumoşi în relaţia cu noi, perechile lor. Sunt bărbaţi care AU pereche şi cărora LE PASĂ fundamental de perechea lor, indiferent cât de duri ar vrea să pară, căci, nu-i aşa, mamele şi taţii lor i-au învăţat stupizenii de tipul „bărbaţii nu plâng”, „bărbaţii nu au sau nu arată sensibilitate”.

Sunt acei bărbaţi care văd prin tine ca printr-un geam bine spălat. Cărora nu trebuie să le spui nimic, pentru că au un fel de busolă internă cu care văd unde e nordul tău magnetic, şi asta în fiecare zi.  Care ştiu cu cinci minute înainte tot ce vrei şi cum vrei, ceea ce îi face nişte parteneri sociali extrem de confortabili şi nişte amanţi de neînchipuit. Să nu interpretăm asta ca pe o conductă de alimentare a egoismului nostru feminin. Căci un asemenea bărbat deschide porţile dăruirii reciproce pe toate planurile, te face să vrei mai mult şi aşa să dai mai mult, iar relaţia spiralează în sus până la pragul nebuniei – o nebunie bună, care dezvoltă adicţii şi hrăneşte fantastic ambele fiinţe.

Ei ştiu, simt la milimetru când pasiunea  scade şi au metode de a o readuce în prim plan. Ştiu înainte ca tu să te gândeşti măcar că există posibilitatea să te intereseze un cineva care pluteşte, disponibil, prin preajmă şi au abilitatea de a vira pe lângă acest potenţial eşec al relaţiei.  Sunt acei bărbaţi care te cuprind şi dansează cu tine prin bucătărie la trei dimineaţa, pe un cântec pe care doar ei îl aud, înainte să te iubească destoinic şi să adoarmă ţinându-te în braţe în celebra poziţie „lingura” (uneori chiar ţi-ai dori mai mult spaţiu de somn :)). Te aşteaptă cu bunătăţile ascunse în frigider şi cu sticla de şampanie la rece, făcându-te să unelteşti următoarea surpriză care să le recompenseze centrarea asta minunată pe tine.

love

Vi s-a întâmplat să întâlniţi un asemenea bărbat, care să vă facă să vă simţiţi interesante, fascinante, deştepte şi foarte frumoase şi după ce s-a culcat cu voi? Şi anume, din ce în ce mai frumoase, deştepte, interesante, fascinante, pe măsură ce relaţia avansează.  Dacă da, ţineţi de el cu dinţii. E hrana fundamentală de care avem nevoie ca să ne explorăm mai profund feminitatea şi să ne-o dezvoltăm la potenţialul adevărat. Iar dacă i-aţi pierdut, mulţumiţi Providenţei pentru dar şi pentru lecţie, pentru că acum ştiţi ce să căutaţi.

E vorba de Mr. Right, nu de Mr. Right Now. Bune şi relaţiile de peticeală, dacă le cataloghezi în secţiunea Remedii şi nu mai mult.  Eu, una, cred că merită să aştepţi, pentru că aşa vei căpăta ce trebuie. Să te uiţi în profunzime şi să vezi dacă bărbatul acela trece testul de a te face să te simţi Wonder Woman.  Cei care ne inspiră teamă, lipsă de stimă de sine, senzaţia că suntem urâte, proaste şi rele (nu toate odată, nu în mod necesar) nu au ce căuta în vieţile noastre. Succesul social nu înseamnă să ai o bandă îngustă de aur în jurul inelarului stâng, pentru care să plăteşti cu umilinţă, compromisuri, sex nereuşit şi tristeţe.

Avem nevoie de şi merităm bărbaţii care pot stârni roiul de fluturi în jurul nostru. Trebuie doar să îi remarcăm, pentru că ei există (avem dovezi :)). Mai trebuie răbdare ca să îi aşteptăm, atenţie ca să îi remarcăm şi puţin curaj ca să ne putem da drumul la capacitate maximă, cu zero inhibiţii, căci de asta e nevoie într-o asemenea relaţie, în care el te apreciază pentru cine eşti şi nu mai e nevoie să joci niciun rol, nu mai e nevoie să porţi nicio mască, ci doar să fii tu, pentru că el asta îşi doreşte de la regina inimii lui.



Citiţi şi

În viața secretă, Maria era îndrăgostită de un bărbat matur, căsătorit

Regina

Soţul meu era un bărbat atent, grijuliu, iubitor. L-am lăsat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Ramona / 9 October 2015 10:48

    “Pentru că bărbatul ideal există, l-am întâlnit (mulţumesc, Doamne) de mai multe ori în viaţă. ”
    Doamna Andreea, vreau sa va intreb cum de sunteti atat de fericita ca ati intalnit de mai multe ori barbatul ideal ? L-ati intalnit de mai multe ori pe acelasi barbat ideal, setat in mintea Dvs. sau dupa o vreme s-a schimbat idealul si ati intalnit altul “mai” ideal ?
    Ca daca primul “barbat ideal” intalnit era cu adevarat ideal, nu ati fi renuntat la el, zic !…Sau poate Dvs. nu erati ideala pt el si a renuntat el ?
    Urmand logica-mi precara, daca ati intalnit acelasi barbat ideal de mai multe ori in viata, inseamna ca viata, destinul, cariera v-au despartit o vreme spre a va reintalni ulterior ? Pai atunci nu prea mai era ideal, caci un barbat ideal nu e de lasat, mai ales ca sunt numarati si nu ajung nici macar la un sfert din lumea feminina a planetei,

    0
    0
    Reply
  2. Ecaterina / 8 October 2015 21:09

    “N-am fost niciodată adepta miorlăielilor sufragete” Sa te fereasca sfantul sa te prind la sectia de votare, atunci.

    0
    0
    Reply
  3. Moldovan Liliana / 19 September 2014 13:41

    Titlu nefericit – Sa dam barbatului ce e al barbatului !
    September 19, 2014 at 1:34pm
    Titlu nefericit ce sa zic!!! – replica la https://www.catchy.ro/sa-dam-barbatului-ce-e-al-barbatului/24787

    La o prima citire articolul mi-a placut, i-am dat like dar nu stiu ce m-a facut sa il reiau si sa il puric putin.. si…
    Pentru barbati: Nu va repeziti sa cititi, dragii mei, nu e despre voi, desi titlul foloseste un termen cat se poate de general, este despre unii (cand zic unii, sunt foarte putini). Probabil doamna avea in colimator vreun magnat, pentru ca dupa ce a desfiintat femeile la inceputul articolului in doua fraze , a trecut la elogiul “ barbatilor”, explicand totusi ca se va referi la o anumita categorie a acestora.De unde incepe totala neconcordanta cu titlul,”sa dam barbatului ceea ce e al barbatului”
    Ceea ce voi scrie eu acum, nu se vrea a fi in totala contradictie cu spusele doamnei care a publicat acest articol…dar anumite lucruri chiar mi-au displacut, subliniez datorita Titlului ….
    Pentru femei :Sunt lucruri frumos spuse despre ce sa astepti de la o relatie, nu pomeneste totusi ca o relatie se construieste sau se distruge in doi, ca rolul unei femei este la fel de important ca si al barbatului. In articol, “acel barbat”, te trage in sus spre sfere inimaginabile, in spirala, diagonala, sau alte forme geometrice…te lasi purtata pe drumul fericirii…(Asa o fi! N-am experimentat nici o relatie de felul acesta..probabil ca doamna mi-ar raspunde ca asta e problema mea:) ).. Sunt de acord cu elitismul ei, dar cred ca are o mare doza de snobism si discriminare, ca sa nu pomenesc de irealism, desi intuitia imi spune ca articolul a fost scris cu intentia de a atrage atentia cuiva! Stim noi ce si cum sa facem, cand vrem sa ajungem undeva, nu fetelor 🙂 ? Aceasta doamna, ne indeamna pe noi femeile, sa asteptam “acel barbat” , articolul netinand cont de o multime de date…In primul rand de procentajul unui asemenea specimen in randul populatiei…oare cati barbati asemanatori cu cei descrisi in acest articol, exista printre noi? Si daca l-am astepta cu toatele, asta nu ar duce destul de rapid la o scadere a natalitatii si ca urmare la disparitia omenirii ? Apoi, dansa nu tine cont de lipsa de experienta a tinerelor femei…ca sa te hotarasti sa astepti un asemenea barbat, parerea mea este ca trebuie sa dea viata cel putin macar o data cu tine de pereti, repet cel putin o data (nu toata lumea invata din prima..)..Sa zicem ca ai invatat, ca musai trebuie sa astepti un asemenea barbat ca sa iti permiti sa incepi a visa la viitoarea ta fericire… visul se poate eterniza insa, pentru ca ajungem la urmatoarea intrebare… de ce acel barbat te-ar alege pe tine, fiind el atat de perfect si presupunand ca are atatea de oferit ..de ce ai fi tu aceea? Ca sa nu mai vorbim despre alti factori cum ar fi ceasul biologic, intamplarea, incompatibilitatea etc…incontrolabile totusi….Asa incat eu va sfatuiesc sa nu va hotarati sa asteptati “barbatul” doar in urma lecturii unui astfel de articol (puteti astepta daca acestea sunt convingerile voastre)..s-ar putea sa traiti intr-o permanenta expectativa, si basca in CV –ul vostru ar trebui specificat fara experienta de viata (la o anumita rubrica) :). Alegeti-va parteneri din randul celor, pe care intamplarile vietii, vi-i scot in cale si evitati-i pe cei care scot ce e mai rau din voi .
    Si by the way, neavand nimic impotriva barbatilor realizati financiar, asta spunand cate ceva despre ei, nu mi-a placut faptul ca doamna si-a ales ca punct de plecare al descrierii “ barbatului perfect de asteptat “ portofelul lui.…(cel descris in articol fiind unul destul de substantial, ca sa nu spun nesimtit)!
    Pentru doamna: Ce facem doamna cu tinerii si cu cei mai putin realizati, care nu manuiesc milioanele de euro ale unui business? Ii aruncam la gunoi? Poate au si ei nevoie de unele dintre noi, sa ii sustinem si sa ii incurajam in speranta ca vor produce oaresce viitoare milioane..:D)))) Dintr-un elogiu adus “barbatului” la o citire mai atenta a textului, ar putea deveni o punere in chestiune a barbatului de rand, daca nu o umilire (cred ca exagerez acum 🙂 )….Sau gasiti alt titlu articolului, barbatii (si chiar unele dintre femei) care il cites, ar putea intra in panica,….As sugera de exemplu: Sa dam magnatului ce e al lui…(pentru ca nu toti “isi folosesc testosteronul” pentru a face bani) si nu doar, si nu toti, magnatii iti pot deschide “calea spre învăţarea artei de a fi femeie”…Dar, repet, cred ca a fost un articol cu tinta precisa…:) sau doamna e atat de naiva incat il mai asteapta pe Fat Frumos .. bye..:)

    0
    0
    Reply
  4. Irina / 17 August 2013 16:20

    Ce articol sexist, care baga fiecare sex in categorii bine delimitate, cu roluri clare si care submineaza importanta feminismului inca din primul paragraf. Nu stiu nici eu de ce va mai citesc.

    0
    0
    Reply
    • Dan / 18 August 2013 1:24

      Sexismul este stupid din orice directie este privit. Feminismul, din puctul de vedere al drepturilor femeilor a fost si este unul din cele mai frumoase si indreptatite curente. Feminismul idiotic practicat in zilele noastre care incurajeaza lipsa de responsabilitate si superficialitatea femeilor este o boala grea de care sper sa scapam cit de curind.

      Mi-a placut articolul pentru ca incurajeaza o prisma optimista si lipsa sexismului intr-o relatie. Aprecierea efortului depus de barbatul interesat de a mentine si dezvolta o relatie iubitoare si sanatoasa. Capcanele in care cad cele mai multe cupluri sint evitate cu bunastiinta si patea egoului responsabil de tendinte stupide si destructive este tinuta sub control.

      Un barbat ca si o femeie are nevoie de o iubire neconditionata. Sintem toti copii cind e vorba de afectiune si o vrem neconditionata. Subscriu la opinia ca femeile trebuie sa isi educe bine baietii pentru beneficul urmatoarei generatii de femei dar il consider si un pic miop. Chiar numai mamele pot educa baietii sa fie galanti, educati, atenti, curtenitori? Si inca o intrebare, multe femei (majoritatea din punctual meu de vedere) se complac in a se considera “sucite”, “de neinteles”, “capricioase”, etc… Nu cumva acolo ar trebui indreptata mai multa atentie pentru a avea asteptari mai moderate si pretentii mai logice si o intelepciune mai dezvoltata in a alege un partener, o cunoastere personala mai ascutita si a sti cind sa insiste si cind sa se retraga dintr-o relatie buna sau falimentara???????

      Vad multe relatii in care femeile si barbatii se pling ca nu sint fericiti si totusi din “n” motive continua sa investeasca falimentar in loc sa mearga mai departe. Relatii in care acesti OAMENI, FEMEI SAU BARBATI, nu sint sinceri cu ei insisi si continua sa se minta pe ei insisi si unii pe altii lasind sa treaca pe linga ei posibilitati pentru fericire si o viata mai buna si satisfacatoare. De ce?

      De aici vin toate comentariile in care celalalt este de vina, este prea distant sau prea sufocant, te ajuta prea mult sau nu te ajuta indeajuns, el sta preamult cu baietii ea prea mult cu fetele, etc… Daca nu ne responsabilizam pentru alegerile noastre, sintem egoisti, egocentristi, neseriosi, neintelegatori, etc… si daca nu sintem multumiti cu partenerii nostril am putea avea bunul simt sa recunoastem ca noi ne-am facut-o cu mina noastra. Ca un comportament nesuferit sau nedemn din partea partenerilor ne arata ca nici ei nu sint fericiti nu neaparat ca sint nepotriviti, needucati, sau rai.

      Punctul de vedere al unui barbat care detesta sexismul, feminist sau “masculinist”. Sintem oameni si ar trebui sa ne intelegem unii pe altii cu calitatile si defectele noastre. Sintem responsabili pentru ce ni se intimpla, cel putin in realtiile dintre noi si partenerii nostril. :)))

      0
      0
      Reply
    • Cristi / 18 September 2014 1:19

      Esti fericita?

      0
      0
      Reply
  5. Maria / 2 July 2013 14:59

    Prefer un iubaret ,care sa ma exaspereze cu toanele lui,decat un posac pe care sa ma chinui eu sa l fac sa rada,zau,femeile sunt sucite rau.Barbatul fatal nu rade,el este foarte serios,tu daca intri pe traiectoria lui trebuie sa faci pe bufonul,eu nu concep asa ceva,sa si gaseasca o alta femeie bufon care sa l impresioneze.Este un chin doar sa vorbesti cu un astfel de barbat ,de trait este cam imposibil,te vei ruga la cel de Sus sa plece mai repede in delegatie,ca nu l mai suporti.

    0
    0
    Reply
  6. carmen / 20 January 2012 1:19

    Ce frumos ridici barbatul la rangul de Zeu!
    Subscriu!

    0
    0
    Reply
  7. Belle d”Imagination / 19 January 2012 0:34

    Îmi place că s-au punctat trei puncte cheie:
    – vremea sufragetelor a trecut. Au câştigat drepturile legale. Acum noi, care le suntem urmaşe, trebuie să învăţăm să ne asumăm aceste drepturi. Fiindcă a fi cetăţean nu înseamnă doar să ai o hârtie care să le afirme dacă nu le iei în posesie!
    – bărbaţii şi persoanele de sex masculin nu sunt în mod necesar acelaşi lucru. Iar prima categorie e în descreştere numerică teribilă. Ca o ironie amară din cauza altor femei.
    – educaţia bărbatului începe cu educaţia copilului. Şi dacă o femeie îl învaţă să nu fie bărbat ci satrap, atunci trebuie să schimbăm educaţia femeii.

    0
    0
    Reply
    • Cristi / 18 September 2014 1:26

      Exceptional comentariul.
      Bine punctata importanta formarii ca barbat inca din copilarie.
      Din pacate unele mame ii castreaza de mici iar altele ii transforma in misogini incurabili.
      Mai rare cele capabile sa-si modeleze baietii in barbati adevarati.
      Probabil ca functioneaza principiul cu capra vecinului, daca ea nu a avut noroc de ce sa se bucure alta.

      0
      0
      Reply
  8. angela moldovan / 16 January 2012 13:30

    Felicitari, doamna! Sunteti o draguta, o optimista si-o frumoasa naiva. M-am uitat la poza aceea luuuung…chiar credeti ceea ce scrieti! Dupa 27 de ani de casnicie, eu nu mai stiu cine este defect…Am vazut pe harta momentului nasterii mele faptul ca eu nu am “dreptul” sa primesc iubire, ci doar sa ofer! Asa ca am oferit…celor doi prunci, mai ales ca sunt o mama cu Luna in Leu,…am fost generoasa si altruista cu sotul, crezand ca puterea exemplului – sub toate formele – il va determina sa intoarca ceea ce primeste…Nu s-a comportat urat, intotdeauna s-a tinut de cuvant etc. Totusi, nicodata, dar niciodata nu am simtit, nu am trait nu nu am crezut – cum dealtfel nu cred nici acum – ceea ce explica doamna ; spun ca este o norocoasa din multe puncte de vedere. Eu cred ca sunt femeia imposibila: daca imi spune cineva lucruri frumoase, spun ca este un ipocrit, un pampalau hipersensibil care nu are cuvant acasa si vrea ceva de la mine, iar daca nu-mi zice nimeni nimic…nici complimente, nici amabilitati, spun ca este un prost crescut, un misogin, un semidoct…bine, spun in gandul meu, nu aude nimeni…Desi, la cum zbier in adancul sufletului, tare mi-este ca nu cumva sa se auda gandurile mele…la propriu, intr-atat sunt de revoltata. Eeeei, am si eu, ca oricare alt om, frustrarile mele…pe care, atentie – le recunosc!
    Acum, serios vorbind, cred ca nu suntem unii mai buni decat ceilalti, ci ne completam, ca doar de-aceea a lasat Divinitatea o un barbat si o femeie si nu doi barbati, sau doua femei.

    0
    0
    Reply
  9. patricia / 16 January 2012 12:44

    Fara ”miorlăielilor sufragete” pe care le dispretuiti, in ziua de azi n-ati fi avut nici ocazia si poate nici putintea de a va exprima parerile.De ce dispretuiti lupta de zeci de ani a doamnelor care miorlaindu-si cererile au castigat pentru semenele lor, dreptul la educatie, dreptul la vot, dreptul la conditia umana.

    0
    0
    Reply
    • Andreea Ionescu / 17 January 2012 8:46

      Nu dispreţuiesc sufragetele. Lor le datorăm decolteul, fusta mini şi dreptul de a vorbi. Şi, dacă priviţi cu atenţie textul, momentul despre care vorbeam e cel de azi, nu perioada de emancipare a femeii. Cred că acum nu mai este vorba despre emancipare, ci despre un echilibru care la noi lipseşte mai mult decât în vestul Europei. Acolo bărbatul nu are nicio problemă să schimbe un scutec, să plimbe căruciorul şi să încălzească un biberon.

      0
      0
      Reply
  10. Lup Alb Şi Blând / 15 January 2012 16:05

    Nu aș dori să mă refer doar unei părți a umanității (bărbat sau femeie) Să lăsam Cezarului/ei ce-i al/a Cezarului/ei. Frumos gândit https://www.catchy.ro/author/andreea. Îți mulțumesc că exiști.

    0
    0
    Reply
  11. Andreea Ionescu / 15 January 2012 10:42

    Exact şi foarte bine punctat. De aceea fiul meu a primit în rucsăcelul cu cunoştinţe respectul pentru femeie şi suficiente elemente ca să înţeleagă parteneriatul real. Cred că mamele de băieţi au o responsabilitate majoră, dacă e să vorbim de moştenire. Să dăm jos de pe soclu hiperprotecţia şi să arătăm ce funcţionează într-o relaţie cu o femeie.

    0
    0
    Reply
  12. Mirela Baron / 14 January 2012 20:06

    Stimate doamne şi domnişoare.Stimata doamna Andreea Ionescu.Este minunat ca la vîrsta umneavoastră, ţinînd cont de experienţa adunată să ne oferiţti nouă novicelor, mai mult sau mai puţin trecute prin viaţă viziunea unui partener ca în poveşti .Deşi nivelul aşteptărilor femeilor din ziua de astăzi creşte cu preponderenţă iar realităţile sunt încă cam pestriţe, toate acestea doamnelor tot de noi depind .De ce afirm asta: numai o mamă care îşi doreşste cu ardoare măcar pentru fiica sau nora ei un astfel de bărbat va fi capabilă să testeze prin învăţămintele şi emotionalitatea investită cu cap în fiii ei abundenţă afectivă, chiar dacă o generaţie mai tîrziu. Ce semeni..culegi
    Sigur că aceste vlăstare se dezvoltă dintr-un pom cu potenţial dual şi ambele jumătăţi le reprezintă.Însă noi avem avantajul şi dezavantajul de a petrece măcar prima periodă de viaţă mai intens din toate punctele de vedere şi în mod natural influenţăm lumea exprimării şi dezvoltării aptitudinilor pe toate planurile al viitorilor bărbaţi si femei.
    Deci, trebuie doar să conştientizăm ce ne dorim şi să acţionăm conform dar mai ales conduşi/se de altruism.

    0
    0
    Reply
  13. ioana / 14 January 2012 1:23

    E foarte distractiv, mai ales pt ca EXACT acesti barbati despre care scrieti, se dovedesc, dupa vreun an-doi cei mai nepotriviti. Din randurile lor se trag cei care nasc adictivitate, exact cei despre care, dupa oarecare vreme de la debutul relatiei (descris de d-voastra) nu poti crede ca sunt obsedati de control si abuzivi (nu doar fizic)

    0
    0
    Reply
    • Andreea Ionescu / 14 January 2012 10:26

      Cred că nu e greşit să dezvolţi dependenţă de celălalt, atât timp cât dependenţa e reciprocă: În cazul ăsta, toxicitatea despre care vorbeai devine, mai degrabă, o alimentare cu două sensuri, ca orice stradă corectă. Cred că e de bine să încercăm să deschidem strada asta cu două sensuri, înainte de a evalua dacă se circulă corect pe ea. Relaţiile adevărate nu au debit şi credit, ci doar daruri reciproce. Fireşte, aşa cred eu, s-ar putea să fiu cea mai dezinformată persoană 😀

      0
      0
      Reply
      • ioana / 14 January 2012 20:13

        🙂 , asa cred si eu, dar ma refeream la altceva. Ma refeream la cei care dau tot ce e mai bun la inceputul relatiei ( ca oricare dintre noi, dealtfel), insa sunt “prea buni ca sa fie adevarati (sic! ). Asa ca n-o pot tine asa la nesfarsit, dupa o vreme (1-2 ani) isi dau arama pe fata si, prin prisma primei perioade, femeia dezvolta adictivitatea NESANATOASA ( alta decat cea despre care vorbiti. Subiectul fiind prea lung si prea legat de psihologie, ma abtin sa-l dezvolt aici, sperand totusi ca am reusit sa transmit ideea. Oricum, este cunoscut ca din randul barbatilor descrisi in randurile d-voastra sunt cei obsedati de control, care bla, bla, bla…

        0
        0
        Reply
    • Cristi / 18 September 2014 1:44

      “Sunt acei bărbaţi care văd prin tine ca printr-un geam bine spălat. Cărora nu trebuie să le spui nimic, pentru că au un fel de busolă internă cu care văd unde e nordul tău magnetic, şi asta în fiecare zi. Care ştiu cu cinci minute înainte tot ce vrei şi cum vrei, ceea ce îi face nişte parteneri sociali extrem de confortabili şi nişte amanţi de neînchipuit. Să nu interpretăm asta ca pe o conductă de alimentare a egoismului nostru feminin. Căci un asemenea bărbat deschide porţile dăruirii reciproce pe toate planurile, te face să vrei mai mult şi aşa să dai mai mult, iar relaţia spiralează în sus până la pragul nebuniei – o nebunie bună, care dezvoltă adicţii şi hrăneşte fantastic ambele fiinţe.”
      La acesti barbati faceti referire, stimata Ioana ?

      V-ati intrebat de unde pote proveni schimbarea?

      Nu cumva in cazul anumitor femei nu se deschid porţile dăruirii reciproce pe toate planurile si se deschid doar cele ale primirii cu bratele larg deschise a ceea ce li-se ofera?

      0
      0
      Reply
  14. Alexa / 12 January 2012 22:17

    Ah, de nu i-as sti, mai ca te-as crede. Barbatii sufocant de iubareti sunt extraordinari la inceput, dar extrem extrem extrem de plicticosi si sufocanti mai tarziu. Altfel, foarte frumos scris articolul. 🙂

    0
    0
    Reply
    • Andreea Ionescu / 14 January 2012 10:23

      Mai târziu înseamnă cinci ani mai târziu? Pentru că despre asemenea relaţii vorbeam.

      0
      0
      Reply
      • Alexa / 14 January 2012 22:51

        Da, despre acelea vorbeam si eu. Ce-i prea mult strica. Pentru ca uneori chiar sa-ti speli singura nenorocita aia de farfurie dupa ce ai terminat de mancat si sa nu mai fie covoarele proaspat batute de fiecare data cand te intorci din delegatie. Si oricat de chocolate-addict as fi, serios ca de la prea multe bomboane de ciocolata, ti se poate face rau. 🙂

        0
        0
        Reply
    • Dan / 18 August 2013 0:37

      Hmmmmm, ma faci sa rid. Barbatii sufocanti??? Daca nu stii ce vrei si iti dai seama in timpul relatiei ca ai ales gresit nu da vina pentru plictiseala pe altii, iesi politicos din scena si nu ii frustra pe plicticosi.

      0
      0
      Reply
  15. Cristian / 12 January 2012 10:36

    Felicitari!
    Frumos articol.

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro