Pentru că a îndrăznit să se pronunțe în calitate de cetățean european la ședința convocată de comisia LIBE din Parlamentul European, Gabriel Liiceanu a fost înfierat cu mânie proletară de toate mediile de informare aservite puterii și amenințat cu plângere penală de Liviu Dragnea pentru o eroare care nu afecta fondul chestiunii, pentru că, deși liderul PSD nu a cerut explicit demisia procurorului șef al DNA Laura Kövesi, cum greșit a înțeles Gabriel Liiceanu, nu este un secret pentru nimeni că și-a dorit-o, nefiind deranjat când aliatul de nădejde Tăriceanu, susținut de un cor de psd-iști, o cereau în gura mare. Tactica lui Liviu Dragnea de a-și proteja imaginea lăsându-și partenerii și subordonații să susțină mesajele problematice este deja binecunoscută. Masca a căzut totuși atunci când domnul Dragnea și-a exprimat nemulțumirea cu privire la decizia ministrului justiției de a nu declanșa procedura de revocare a procurorilor șefi Kovesi și Lazăr, în ciuda unui raport extrem de critic. Ipocrizia se manifesta în sens invers: deși știa bine, după intervențiile Ambasadorului SUA și vizita la Bruxelles a ministrului Tudorel Toader, că revocarea procurorilor este exclusă, Liviu Dragnea trebuia să joace în fața propriului partid rolul călăului frustrat. În ciuda acestor stratageme răsuflate și primitive, mașina de propagandă a PSD a obținut un succes atacându-l pe Gabriel Liiceanu, pentru că numeroși concetățeni de-ai noștri, chiar dintre cei cu un număr respectabil de neuroni, s-au supărat pe el că s-a plâns unor străini de guvernul țării.
Foto: Rareș Mandu
Este limpede că acești compatrioți ai noștri nu se simt deloc europeni, iar instituțiile europene li se par mai degrabă adversari decât apărători ai drepturilor pe care propriul guvern le nesocotește. Tot așa cum nici membrul unei minorități etnice din România nu este, în viziunea lor, un om de încredere. Nu întâmplător i-au strigat parlamentarii PSD lui Klaus Iohannis să se ducă „la el în țară, în Germania”, exact cum strigau și demonstranții trimiși de PSD la Cotroceni ca să creeze o contrapondere (penibilă) la amplele proteste anti-guvernamentale. Dincolo de mâna de demonstranți anti-Iohannis – despre care unii susțin că ar fi fost plătiți – retorica PSD- ALDE, care acuza Bruxelles-ul, multinaționalele și pe George Soros că ne vor răul a avut ecou, semânând îndoiala în mințile cetățenilor neinformați. Ar fi și greu să fii corect informat dacă te uiți doar la Antena3 și la România TV, dar nici RealitateaTV nu este scutită de un filon naționalist primitiv. Dar ce dezbatere serioasă a avut loc în mass media din România despre locul țării noastre în Europa, înafară de înfierarea Europei cu mai multe viteze – care este o realitate – sau discuția despre Brexit, limitată la soarta românilor care locuiesc în Regatul Unit? În loc să ne întrebăm de ce nu reușește România să accelereze integrarea și să absoarbă fondurile europene, ne dăm de ceasul morții să-i condamnăm pe Jean Claude Juncker și pe Angela Merkel că ne vor răul. Iar dacă vom coborî la nivelul discursului practic în unele biserici și mănăstiri – nu toate, dar destule – ne-am îngrozi de primitivismul și lipsa de informație care răzbat din discursul anti-european, puternic îmbibat cu mentalitatea de import rusesc potrivit căreia UE ar fi o conspirație masonică menită să ne subjuge pe toți, ca și globalizarea de altfel.
Răul pleacă însă de la liderii politici, care au inițiat și susțin acest curent anti-occidental. Liviu Dragnea nu obosește să militeze pentru „demnitate” în fața instituțiilor europene și pentru promovarea producției agro-alimentare românești, pe care importurile străine ar sufoca-o, dar avem toate motivele să ne gândim că obiectivul său este de fapt susținerea pentru fermele familiei (fiului) și ale apropiaților săi. Iar Călin Popescu Tăriceanu, tovarășul apropiat de luptă, ca să folosim o expresie consacrată a comuniștilor chinezi, și ei vajnici exponenți ai xenofobiei de partid și de stat, a făcut o adevărată fixație față de amestecul Bruxelles-ului în treburile interne și mai ales în justiția noastră.
Din păcate, retorica aceastra prinde în rândul anumitor categorii de populație, căci nu toată lumea reușește să lucreze în Europa și nici să înțeleagă că problemele României, mai ales corupția, nu sunt impuse din exterior, ci sunt un produs neaoș românesc, și că instituțiile europene sunt de fapt cele care ne apără de abuzurile „alor noștri”. Fără MCV și fără fermitatea SUA, DNA ar fi fost desființată demult și toți politicienii condamnați pentru corupție ar fi liberi, dar niciun politician român nu va admite acest lucru. Iar pentru cine nu a trecut niciodată pe lângă o universitate străină, poate nici pe lângă una românească, ideea lui Victor Ponta de a propune o lege care restricționează activitățile universităților străine pe teritoriul național, similară celei propuse de premierul ungar Viktor Orban, ar putea părea acceptabilă, deși nu știu câte universități străine funcționează în România, iar Universitatea Central-Europeană finanțată de miliardarul filantrop George Soros are sediul la Budapesta, nu la București.
Deși consecințele practice ale unui asemenea demers ar putea fi minime, semnificația sa politică este importantă, pentru că întărește mesajul xenofob, anti-european și anti-liberal și confirmă apropierea PSD și a ALDE de cercurile care servesc interesele lui Putin în Europa. Sunt multe similitudini de discurs și acțiune între gașca de la Kremlin și „elita politică” de la București. De pildă, după protestele anti-corupție recente din Rusia, autoritățile au afirmat că protestatarii fuseseră plătiți pentru a participa, exact cum susțineau și psd-iștii cu privire la protestatarii de la București. Nici tentativele lor de umor nu diferă prea mult: înainte de schimbarea orei de vară, Liviu Dragnea a încercat să bagatelizeze protestele anti-PSD printr-o glumă nesărată, postând pe Facebook o fotografie cu protestul din Piața Victoriei pe care era scris „Au de gând să schimbe ora! Noaptea ca hoții! #rezist # nudorm”, tot astfel cum și Kremlinul a încercat de 1 aprilie să bagatelizeze relatările potrivit cărora hackerii ruși ar fi intervenit în campania prezidențială americană în defavoarea lui Hillary Clinton. Ai zice că băieții ăștia citesc toți același manual de propagandă – și nu m-aș mira să fie chiar așa. În tot cazul, și unii, și alții, ca și Donald Trump, pe care, potrivit unor analiști informați, Kremlinul l-ar avea la mână, au un inamic comun, pe care l-au numit George Soros, dar care este de fapt democrația liberală. Discret, dar tenace, Dragnea și echipa sa târăsc România în această direcție și speră că valul de populism din Europa va crea condiții favorabile pentru sabotarea democrației și a statului de drept, în numele suveranității naționale, desigur. Și pentru ca terenul să fie bine pregătit, manipularea mentalului colectiv continuă neabătut. PSD și ALDE nu spun explicit că vor să se alăture grupului care sabotează UE din interior, dar transmit subliminal mesaje care promovează exact acest obiectiv. Libertatea lor de acțiune este limitată de rolul rezervat de Constituție președintelui în chestiuni de politică externă, Klaus Iohannis dovedindu-se un european convins.
Astfel, privită dinspre Europa, România este perfect schizofrenică: are un președinte care ia în serios relația cu UE și mizează pe cartea integrării, și un guvern profund ostil exigențelor europene. În fundal, populația este divizată, insuficient informată și ușor de manipulat. Nu știu unde vom ajunge cu o astfel de conducere, dar sigur nu în eșalonul avansat al țărilor europene, pentru că orice tentativă a lui Klaus Iohannis de a promova interesele României la Bruxelles va fi sabotată, sau chiar anulată, de guvernul Dragnea-Grindeanu și de majoritatea parlamentară. Nu este nimic nou aici, veți spune: noi dintotdeauna „am zis ca ei și am făcut ca noi”, adică am încercat să fentăm Comisia Europeană pretinzînd că o respectăm; pe de altă parte, oricât au încercat PSD, ALDE, UDMR și, din păcate, PMP să pună mâna pe DNA, tot nu au reușit. Așa că lucrurile s-ar putea rezolva cumva și de acum înainte, nu-i așa?. Ei bine, nu este chiar așa: contextul european nu a fost niciodată atât de periculos pentru democrație, nici Putin atât de agresiv în tentativa sa de a destructura UE. Și parcă niciodată nu am fost conduși exclusiv de politicieni cu probleme penale. Așa că, deși doamna Kövesi se află încă la conducerea DNA, legile pot fi schimbate astfel încât eficiența DNA să fie redusă la minimum și corupții să fie salvați.
Cum nu poți fi și popă, și hoț, în același timp, nici România nu va putea să prezinte lumii la infinit două fețe incompatibile: pe cea a lui Iohannis și pe cea a lui Dragnea, pentru că nu ne vor suporta partenerii noștri internaționali. Pentru ei această politică schizoidă nu este echivalentă cu abilitatea diplomatică cu care ne place să ne lăudăm, ci un simptom grav al incapacității noastre de a asimila valorile europene și de a ne opune mașinațiunilor Rusiei. Și ce ne facem dacă au dreptate? Nu ar fi mai bine să dăm o șansă Europei, fără de care ne-am întoarce cât ai bate din palme în epoca Năstase-Stănoiu, iar povestea procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis pentru că nu putea face față presiunilor politice, s-ar putea repeta? Schizofrenia nu a salvat până acum pe nimeni, în schimb integrarea europeană a adus pace și prosperitatea membrilor ei timp de șase decenii. Iar nouă ne-a adus pentru prima oară șansa de a ne elibera de corupție. Aș zice să nu o irosim.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Țara nu e o peluză, s-o conduci c-o vuvuzea
Cine se tot amestecă în problemele interne ale României?
Duminica Cocalarului. Ce mai e de făcut?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
