Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Scrisoare

22 August 2014

brokenwindowscubahushhouse

 

Mi-ai cerut să îți scriu, dacă vreau, dacă pot

Din orașul ce-ncape într-un bol cu compot

Într-o iarnă tembelă ce îmi umblă prin vene

Între zile flămânde, într-un timp care geme.

 

Eu sunt bine aşa, într-o lume a mea

Mai visez, mai trăiesc, mai se-ntâmplă ceva.

În apatică zi, ruginite de somn,

Trec femei obosite și îmi pare că dorm.

 

Încă simt lipsa ta, încă umblu hai-hui

Printre teii chirciţi, încă-s ochii căprui

Şi în oameni mai cred, ştiu, mi-ai spus-o demult

Că mă ard, că nu-i ştiu, dar n-am vrut să te-ascult.

 

Scriu, e-un drog ce se pierde între rânduri cuminţi

Şi mă trec ca o umbră printr-o lume de «sfinţi»

Şi-n oraşul flămând se mai mişcă ceva

Unii-nalţă palate, alţii n-au ce mânca.

 

Birturi de noapte cu cafele sălcii

Şi în zaţ îmi ghicesc, poate vreau să mai vii…

Şi de mare mai scriu, însă nu ştiu şi cât.

O trăiesc şi o simt, n-am văzut-o demult.

 

Mi-ai cerut să îţi scriu din oraşul pierdut

Îţi e dor să-l revezi, îmi e dor să te-ascult

Şi-n odaia pustie zac muşcate-n fereastră.

Eu mai număr cafele: cana mea, cana noastră…

 

În zăpezile gri, între geruri ce dor

Îmi doresc să revii, ştiu, nu este uşor.

Se înalţă biserici, plâng rugini dintr-un cer

Mai roiesc întunerici într-un gând efemer.

 

Cât mi-e dor dintr-un tine, cât de mult îmi lipseşti

Şi în iarnă haină ţi-aş mai spune poveşti,

Dar mă tem că-i târziu în oraşul bătrân.

E o teamă să vii, eu mă tem să-ţi rămân

 

Şi ne scriem astfel de un timp oarecare

Ce am vrea să vorbim, aşezăm pe-o scrisoare.



Citiţi şi

Femeia adulmecă s*xul de la o poștă! Nu te juca cu nasul ei!

Se spune că părinții nu mor niciodată…

Luna Nouă în Balanță pentru toate cele 12 zodii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,289 views

You want to keep reading, right?

Other great pieces by

Florina Sanda Cojocaru

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro