Scrisoare către soţul meu

Catchy

21 November 2016

Nu este o scrisoare de dragoste, nu este nici o scrisoare de adio. Este ceea ce nu ai auzit de-a lungul ultimilor ani atunci când îţi vorbeam. Arunci când îţi spuneam că mi-e dor sau că mă doare, că îţi sunt sau că n-o să-ţi mai pot fi, că te iubesc sau că te urăsc. Atunci când vorbele alunecau inerte pe lângă tine şi, în căderea lor în gol, se întorceau împotriva mea precum un bumerang. Ca-n orice relaţie banală, mai obişnuită decât un detergent obişnuit din reclamele din pauzele tuturor meciurilor pe care nu le-ai ratat niciodată, curând după ce m-ai văzut lângă tine, doar pentru tine, ţi-ai îndreptat atenţia şi preocuparea dincolo de mine, undeva, departe, unde numai preaplinul sineului tău poate ajunge, deseori însoţit de… necunoscute.

cuplu ok

Soţul meu, dragul meu – nu ştiu cât timp o să mai pot să-ţi spun aşa, de aceea o fac acum cu inima totuşi plină de povestea noastră, deşi muribundă – să ştii că încă te privesc cu ochii fetişcanei care s-a îndrăgostit de tine într-o zi fără nume, găsindu-te fără să vrea în mulţime, admirându-te încântată, sorbind din privire fiecare detaliu bine pus la punct al înfăţişării tale, al expresivităţii zâmbetului tău reţinut şi al tunsorii elegante, mult prea elegante pentru vârsta ta, pe atunci necoaptă. Mai apoi, cu mândrie, mi-ai dezvăluit din secrete – uite de unde am învăţat să mă îmbrac şi să păşesc, să privesc şi să-mi dozez cuvintele și zâmbetul, ba chiar și stilul, căci mă tund singur – am tot ce-mi trebuie de aici  – şi multe alte mărunte detalii care pentru mine completau imaginea bărbatului visat prin faptul că mă alese pe mine să mi le-mpărtăşească. Eram naivă, aşa-i? Poate, dar dincolo de aparenţele acestea studiate eu ţi-am ghicit sufletul inocent – chiar era! – şi dincolo de stăpânirea de sine, ţi-am simţit inima bătând aritmic în preajma mea. Şi am fost fericită.

Dar toate astea s-au curăţat repede, o furtună invizibilă le-a spălat la puţin timp după ce-am semnat, iar între noi a început să ningă tăcerea întreţinută de zidul de care nu ştiu când ai apucat să te înconjori, ca şi când eu aş fi devenit, peste noapte, inamicul tău cel mai periculos.

Iar acum încerc, cu ultimele puteri, să trimit această misivă dincolo de acest zid care, în timp, a crescut tot mai mare şi mai viguros, deşi eu am săpat şanţuri adânci în jurul său de câte ori i-am dat târcoale tot mai îndurerată, tot mai disperată, încercând să-i găsesc poarta şi să ajung, în sfârşit, la tine. Dar tu nu i-ai făcut poartă, iubitul meu…

Mă întreb, desigur, retoric – căci numai ecoul îmi răspunde şi doar cu aceeaşi întrebare – de ce m-ai ales atunci, de ce nu pleci acum, dar, mai ales, de ce mai duc eu această luptă inegală, de una singură… mă întreb dacă mă mai vezi uneori, dacă mă recunoşti măcar atunci când lacrimile nu se mai sfiesc să-mi izvorască sau măcar atunci când te strig din adâncurile suferinţei mele, eu – încă soţia ta, tu – niciodată cu adevărat soţul meu…



Citiţi şi

Virgin la 35 de ani

N-am cunoscut bărbat mai străin de mine ca soţul meu

Vreau să mor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
21,699 views

Your tuppence

  1. Nicusa / 22 November 2016 10:55

    Decizia care mi-a furat zimbetul.
    Teama si neincrederea in tine m-au facut sa aleg un alt barbat. Traiesc doar cu amintirile ..si iti privesc chipul tau schimbat din poze..acum esti asa cum ti-ai dorit..si te afli acolo unde eu nu credeam ca vei ajunge vreodata…m-ai iertat si acum imi doresti binele si in acelasi timp nu vrei sa stii nimic de mine….Dar eu, eu cea care a gresit si azi traiesc cu remuscari si cu o iubire imensa ce o port in inima …ce sa fac cu ea, cui sa i-o ofer ..tu nu mai ai nevoie de mine…de mine au nevoie doar ei, cei doi barbati din viata mea. pentru care traiesc..dar zimbetul meu e la tine…dar inima mea e cu tine…dar gindurile mele sunt la tine…mereu imi sta in ochi chipul tau…de ce nu pot sa uit …de ce nu am stiut sa te pastrez in viata mea. de ce nu am pretuit… vreau macar sa iti simt mirosul si sa iti simt imbratisarea… mi-ar fi de ajuns sa zimbesc..dar azi e prea tirziu. Acea decizie incorecta m-a lasat fara de zimbet..dar eu si peste 4 ani te mai iubesc…I..r

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro