Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Scrisoarea Mariei Tănase către soțul ei

22 June 2013

Dintre toţi bărbaţii pe care i-a iubit Maria Tănase, grecul Clery Sachelarie, fost moșier și magistrat, cu 13 ani mai mare, i-a fost singurul soț din decembrie 1950 și până la moartea ei, pe 22 iunie 1963. “Când a pus ochii pe Maria, grecul scăpătase, era complet lefter… Fără să se sinchisească, şi-a dus viaţa pe lângă ea fără să facă nimic. Întocmind de regulă austriace şi martingale la curse, ospătându-se fără reţinere la Capşa, unde Maria rămânea nu o dată datoare costul prânzului…” și-l amintește Gaby Michailescu, în cartea “Maria cea fara de moarte”. Dar Maria l-a vrut și l-a iubit așa cum era. Lui i-a scris pe patul de moarte, lui i-a încredințat ultimele gânduri și rugăminți, lui i-a cerut iertare înainte de-a pleca așa cum și-a imaginat: “Cu racheta o să sui/ În tăria cerului/ Şi fac haltă de-ajustare/ Doar la cele două Care/ Eu mă urc în carul mic/ Şi c-un fir de borangic/ Trag cu mine la plimbare/ Tot tarafu-n Carul mare.”

„Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie. Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui.

Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată. Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare. Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră (…) Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară și galbene în  toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoție : Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană…”.

Maria Tănase a cântat dumnezeiește, toată lumea îi știe cântecele, dar acum știți și cât de frumos a putut scrie fata născută în mahalaua Cărămidarilor. Și vă invit s-o și ascultați într-un interviu la radio. Este uluitor ce talent de povestitoare avea…



Citiţi şi

Iartă-mă

Ce i-ai scrie, dacă i-ai scrie, după ce te-a părăsit? (II)

Teritoriul nimănui dintre speranță și moarte – 1917

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Radu / 24 June 2019 13:09

    Geniala! Femeie adevărată! Cu adevărat nobila! In nici un caz umila…cum s-a sugerat aici, malițios…Și nici nu aduce cu Frida Kahlo…Sinceritate și Geniu desăvârșite!

    0
    0
    Reply
  2. Ionescu Maria Gabriela / 22 June 2019 12:27

    Admirație !

    0
    0
    Reply
  3. Dan Petrescu / 2 July 2013 15:47

    Foarte frumos scrie si povesteste…oare si-a compus singura cintece?

    0
    0
    Reply
  4. alina / 30 June 2013 13:18

    noroc pentru noi ca s-a nascut in anii in care erau apreciate geniile, pentru ca, daca s-ar fi intamplat in zilele noastre, n-ar fi auzit nimeni de ea

    1
    0
    Reply
    • Andreea / 30 June 2013 23:25

      Daaaa, cum sa nu! Ma intreb daca mai era atat de apreciata daca nu ar fi avut o origine atat de umila. In ciuda geniului ei muzical.

      0
      0
      Reply
  5. Mekone / 23 June 2013 11:02

    Ce frumos! Şi, în prima fotografie, are aşa un aer de Frida Kahlo …

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro