Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Solidari nu suntem singuri!

29 April 2020

De 1 Mai 2020, ziua marilor manifestări sindicale în toată lumea, străzile vor fi goale. Cei care am trăit destul ne vom aminti de cum era odată, defilare, scandări, mici și bere la iarbă verde, cei mai tineri vor tânji după Vama Veche, dar nimic din toate acestea nu se va întâmpla anul acesta. Criza generată de Covid-19 a trimis acasă milioane de oameni în toată Europa, dar oricum, vremea marilor revendicări muncitorești a cam trecut, iar pentru luptat împotrva pandemiei altele sunt armele și alții și actorii. Dacă te întrebi care este rolul sindicatelor astăzi, nu la modelul nostru trebuie să te gândești. De obicei, liderii noștri de sindicat o duc bine, cei reprezentați de ei, mai puțin.

Într-o țară care merge prost, lista revendicărilor e lungă și categoriile nemulțumite sunt multe. Dar deși revendicările salariale sunt primele, n-ai să vezi solidaritate între categorii: profesorii își cer drepturile singuri, personalul medical la fel, cum la fel se întâmplă cu transportatorii ori siderurgiștii (mai avem?).

În alte țări, sindicatele sunt puternice și cam fac legea, când ajunge cuțitul la os. Iar asta nu e rău pentru membrii de sindicat. La o adică, paralizează transportul aerian sau terestru printr-o grevă și obțin ceea ce cer destul de repede. Cred că și acum au avut un cuvânt de spus referitor la conditii concediere colectiva din cauza pandemiei și în negocierea fondurile din care se va plăti șomajul tehnic. Și sigur n-au văzut cu ochi buni telemunca, dar ăsta va fi viitorul în bună parte – digitalizarea, acolo unde e posibilă.

Ne așteaptă vremuri deloc roz. Prioritare sunt asigurarea locurilor de muncă şi diminuarea pe cât posibil a consecinţelor recesiunii dramatice pentru angajaţi. Statele cu economii puternice au elaborat programe de ajutorare a celor afectați de criză și au alocat fonduri uriașe. Germania, de exemplu, cu o femeie cancelar, a gestionat bine problema – ajutoare de 750 de miliarde de euro! Iar deviza sindicatelor germane a fost anul acesta: Solidari nu suntem singuri. Finalmente, din această criză, cele mai afectate vor fi ieși persoanele cu venituri mici şi cu o slabă pregătire profesională. Soluții? Poate creșterea venitului minim pe economie. Dar avem noi de unde?



Citiţi şi

Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului…

Nu întrați în cercul meu

”Mișcă-te, fă, și taci!”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro