Cu toții avem o imagine idilică, paradiziacă a Speranței. Cum a rămas ea, stingheră, în cutia Pandorei… Toate relele au zburat către zări îndepărtate și doar ea, amărâta de Speranță, a rămas să salveze lumea aflată în prăpastie. Dacă mă-ntrebați pe mine, Speranța e cea mai mare dintre rele. Mămuca lor.
Să spunem că ai un job de rahat. Sclăvuieşti de dimineața până seara, pe drum înspre și dinspre slujbă mai stai minim patru ore în trafic, șeful urlă la tine și te face troacă de porci, salariul e de tip ceapă, adică plângi când îl vezi. Ești nefericit cinci zile din șapte, în celelalte două fiind prea ocupat să te odihnești, că oricum n-ai bani de ieșit în lume. De ce rămâi acolo? Oh, da! Speranța! Speri că vei fi promovat, speri că-ți va crește salariul, că ți se va schimba șeful, că traficul din oraș se va reduce ca prin minune și așa mai departe.
Să spunem că ești într-o relație toxică. Te înșală. Te bate. Te închide pe balcon când e nervos. Te tratează ca pe ultima cârpă, iar tu te simți așijderea. Soioasă, de neutilizat, de unică folosință și absolut respingătoare. De ce rămâi acolo? Speranța, din nou! Hai că el e, de fapt, băiat bun. Hai că trece perioada asta agitată la birou și își revine. Hai că te iubește până la urmă, are doar o mică pasiune pentru boxul în ringul sufrageriei.
Înțelegeți unde bat. De când am renunțat la această mică târâtură numită speranță, viața mea s-a schimbat în bine. Am făcut o schimbare de bun augur din punct de vedere profesional, mă înțeleg mai bine cu consortul (pentru că nu sper să se schimbe în ceea ce visez eu noaptea, ci îl iubesc așa cum e), savurez cafeaua cu mai mare plăcere (nu sper ca Jacobs să aibă gust de Davidoff) și tot așa. Vrei o viață fericită? Acceptă și iubește ceea ce ai. Dacă tot nu ești fericit, schimbă ce te deranjează și revino la pasul cu acceptarea. Închide Speranța la loc în cutia Pandorei și trăiește momentul, căci toate relele ieșite deja din ladă au măcar bunul simț să se arate în toată splendoarea, dezbrăcate de poleiala ieftină.
Guest post by Iulia Nicolaie
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Îi zici destin, o faci. Și apoi?
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
