Când uitarea nu e renunțare, ci risipă de timp
Nu fusese decât un accident. Atât îmi mai aduceam aminte. Eram țintuită la pat, un braț logodit cu perfuzii. Mi-am mișcat instinctiv picioarele și celălalt braț. Toată lumea era prezentă la petrecere. Am răsuflat greu, să scap de teama ce mi se așezase pe piept, ca o mâță neagră. Un …