Articole despre bunica

Am 44 de ani, dar dacă astăzi o sun pe mama că am nevoie de ea, mama se teleportează şi ajunge la mine în cel mai scurt timp. Dacă îi spun mamei că până mâine am nevoie de 10.000 de euro, mama face rost de ei şi mi-i dă fără …

Aveam 13-14 ani, eram cea mai înaltă din clasă și cea mai schiloadă din toată școală generală nr. 69, București. Dacă n-aș fi fost comandanta de unitate, sunt ferm convinsă că n-aș fi fost scutită de cele mai proaste glume pe adresa mea. Dar eram comandantă, tată! Și pe vremea …

Actori pe scena ce-i început și sfârșit. Suntem cu toții. Unii dintre noi, chiar “excepționali”. Se pricep să își joace rolurile, iar la improvizație nu îi bate nimeni. Ah, să nu uit un detaliu important: poartă măști. Și ce măști! Le personalizează zilnic, după cum bate vântul social. Ce spectacol! …

Azi nu mai pot încălța pantofii mei negri bine lustruiți. Pisica lui Philipe, care nu mă are la inimă, mi-a mâncat șireturile. A făcut-o metodic câteva nopți la rând, discret, ca să nu observ. În timp ce pisica care mă are la inimă și care chiar este un pic îndrăgostită, …

Am acuş 38 de ani şi pot să vă spun, fără pic de îndoială, că temelia pe care eu m-am tot zidit a fost copilăria mea. Nu ştiu alţii ce cred, ce simt, dar eu asta ştiu sigur.  Scrisoare către Scumpa mea bunică Iubita mea, amintirea mea, fetiţa mea…unde eşti? …

Aveam 5 ani cred, când i-am auzit pentru prima oară numele. Bunicul avea pe mâna dreaptă un tatuaj din acela albastru, cum se făceau pe vremuri în armată: un cap de femeie cu cârlionţi şi trup de sirenă. Când l-am întrebat cine e, mi-a răspun: Duduţa. Nu mi s-a părut …

Săptămâna trecută, mi s-a părut că dă să se-ncălzească. N-a fost să fie. Dar fiindcă suntem aproape de idele lui martie, cum ziceau unii dintre ascendenţii noştri, azi mi-a trecut prin cap că aş putea da măcar o juma’ de mână de ajutor. Şi mi-am amintit. Era tot o formă …

Punea, hotărâtă, degetul, când bunicul ştiutor nu era lângă ea. Şi nu era mai tot timpul. O lăsase la ţară, cu cinci copii şi el plecase să lucreze la mină. Trimitea bani de două ori pe lună, iar toamna, după strânsul celor de-ale gurii de prin grădină şi câmp, bunica …

Istvan era un băiat negricios, cu buze mari şi râs răutăcios. Era oaia neagră a străzii, exemplul negativ pe care ni-l dădeau mamele, fiecăruia dintre noi, acasă. Eram vreo zece-unşpe, de aceiaşi ani, şi Istvan. El era corcitură de ungur – ca şi mine, de altfel. Bunică-sa ieşea la poartă, …

Uneori, cât a mai fost în putere, bunica mă lua cu ea să-i ţin de urât când muncea la grădină şi să o ajut la treburi mai uşoare, cum ar fi să plivesc buruieni şi să le car la margine, ori să mai strâng pe ici-colo fel de fel de …