Articole despre bunica

…Nu-i trecu nimic altceva prin cap cînd deschise uşa salonului decît absurdul numelui ei. Julia. Unii o strigau chiar aşa, Julia, cu j de la jeleu. Sau de la jenă. Nici măcar nu se născuse în iulie. Nu simţea nimic din tot ceea ce ar fi trebuit să simtă, de …

Prima amintire a mea are legătură cu limba română: atârnam de două mâini, una-n stânga şi una-n dreapta, mama şi bunica. Mi se spunea să pun mai întâi călcâiul în pământ, învăţam să merg. Dar eu puneam vârful şi mă zăpăceam de tot!  „Călcâiul“ mi-a dat ceva bătaie de cap! …

Maria era bunica mea. Avea părul alb, de acel alb luminat al norilor. Mergea şchiopătând uşor, pentru că o durea piciorul drept. Făcea clătite cu gem de vişine şi găluşte cu prune. Mai făcea nişte cartofi cu ceapă înăbuşiţi în tigaie de te zăpăcea mirosul de bun! Avea o pensie micuţă …

Azi nu cer nimic… Am deschis ochii şi peste tot ce credeam că ştiu despre ce voi face azi, liste de bifat, prea lungi pentru două mâini călare pe-o jumătate de neuron ostenit, peste toate, din senin în minte mi-am auzit limpede că cerul – Doamne, iartă-mă că nu ştiu …

Am dat azi din cea mai senină întâmplare peste blogul unui brutar artizan – aşa se întitulează chiar ea. Altfel, cred eu, numele ei e venit în lume şi el de mână cu darul pâinii cumva – Codruța… codrudepaine… M-a adus acolo o fotografie cu o pâine minune, care aproape …

Plouă de atâta vreme, încat în inimă mi-a încolţit deja ideea firavă că începe să crească în jur încet, încet un mai mare Macondo… ”Satul lumii mele” i-aş spune eu cu cea mai mare dragoste locului ăsta de gând unde m-a ademenit să trăiesc cea mai iubită carte a vieţii …