Articole despre bunica

Dacă mergi pe drum și te-ntâlnești cu oameni care stau pe bancă, în fața porții, te oprești și le dai bună ziua. Așa m-a învățat bunica, în urmă cu 40 de ani. Sau dacă pe drumul tău dai peste oameni mai bătrâni ca tine, faci la fel. Și nu era …

(Pentru o vreme, am să v-arăt nişte poveşti şi câţiva oameni.) Încercări Pe vremea când n-aveam mai mult de 11-12 ani, peste drum de casa bunicilor din partea mamei, într-un sat undeva prin sud, era o curte goală; după spusele alor mei, acolo fusese cândva o casă mare, cu prispă …

M-am apucat să fac o ciorbă cu siguranța că am tot ce-mi trebuie, dar am constatat că se terminase sucul de roșii. Fără alternativă, am coborât la alimentara din fața blocului. Alimentara este foarte bine aprovizionată, în sensul că are de toate, dar nu ai de unde alege. Dacă vrei …

Soacră-mea nu ne poate ajuta cu creşterea copiilor. Am insistat de mai multe ori, dar mama Nuţi nu şi nu! E mult prea ocupată, le are pe ale ei: e casnică. Şi nici nu mai prea poate; deh, vârsta – luna viitoare face 56 ani. Aşa că am decis să …

O turmă de berbeci enormi, translucizi, fumurii şi umezi se-ntinde peste colină. Pîcla înghite repede siluetele, şterge contururile copacilor, petele tufelor şi pieptul generos, onctuos, al rîpei. Peisajul plînge cu lacrimi de terebentină şi din cioturile jnepenilor pîlpîie scîntei palide de ace albăstrii. Dinspre pădure, fuioarele de ceaţă se împletesc …

Uneori se-ntâmpla ceva! Strada mea, lungă şi niţel şerpuită, avea zilele ei de glorie. Unele erau vesele, când trecea nea Vasilache, cofetarul oraşului, singurul pe care comuniştii îl lăsau să lucreze “ în privat”. Asta pentru că deh, şi lor le plăceau prăjiturile lui! Făcea un cremşnit de ţi se …

Ştiu că despre primii ani de maternitate s-a scris si vorbit mai mult în culori roz, despre sentimentele înălţătoare şi gânguritul de porumbel al bebeluşului. Sigur că legătura mamă-copil este magică şi atât de misterioasă, încât nici oamenii de ştiinţă nu au putut nici până acum să o explice cu …

Și nu, nu contează cui nu îi convine textul. Am văzut scris la metrou contrariul și mă grăbesc să contrazic. Am fost acolo și am simțit pe pielea mea că nu e așa cum se pretinde. În România, doar prietenii sunt ospitalieri și cuviincioși. Acolo, și chelnerii. Nu mai zic de …

Amicul nostru comun ne dăduse cheia de la cabana pe care tot încerca să şi-o ridice de câţiva ani. Avea doar apă rece şi lumină ba, dar, după cum ne jurase, locul era minunat, aproape de pădure, numai bun pentru reintersectat destine şi împăcat inimi. Noi doi însă ne-am dus …

Şi se face că sunt iarăşi acasă, acolo unde am copilărit, în căsuţa de la ţară. Mi se întâmplă tot mai des să urc în podul casei, un pod cu bârne groase de lemn pe care în copilărie îl numeam “Podul secretelor”. Pe atunci mi se părea imens, cu cotloane …