Articole despre bunica

Bunică-mea avea ochii verzi. Nu i-am moştenit niciuna dintre nepoate. Acum, la bătrâneţe, i s-au decolorat – sunt un albastru deschiiis, deschiiiiis, aşa ca cerul în zilele toride. O cheamă Victoria, dar toţi îi ziceau Viţa – prescurtare rurală la modă pe vremea aia. Era în perioada interbelică. Bunică-mea era …

Am fost întrebată de curând ce îmi doresc de ziua mea. Și cu o aroganță maximă, specifică unui om care abia împlinește 18 ani, am răspuns că nimic. Am primit deja, mulțumesc. Să vă spun ce. Ca la pomelnic, numai că pe invers. Am primit una bucată Roxană, o Mihaelă, …

Se tot întreabă lumea cum de sunt tot ne-nevastă. Firesc poate, dată fiind onorabila-mi vârstă de 35 de ani, tot mai curând 36. Păi, să începem cu originile vieții și ale dragostelor din care încă mă hrănesc cu sete. Prima dragoste, pe la 4-5 ani, Bogdănel. Heheeei, ce de iubireee… …

1. Mîncam zăpadă. Îmi plăcea la nebunie. (Nu vă gîndiţi la prostii, că ştiam şi eu de aia galbenă). 2. Îmi pierdeam absolut toate mănuşile, chiar dacă erau legate cu sfoară în palton. Îmi trăgeam o pereche de şosete pe post de mănuşi şi dă-i bătaie la săniuş! Pfuai, incomode …

În satul din care mă trag eu, o amărăciune pierdută prin sudul Olteniei, sat sărac și ars de soare, răscolit de colbul câmpiilor purtat de vânturi secetoase, atunci când vreun mort era dus la groapă, om ori muiere, țăranii compătimeau deopotrivă pe cel dus și pe cel rămas mai pe …

O să-ţi spun o poveste scurtă şi-o să te tăvăleşti de râs. Sau o să plângi. A fost așa: noi stăteam în casa școlii, că mama era directoare și preda la toate clasele I–IV la grămadă. Casa școlii, unde am locuit pînă la trei ani jumate, era foarte mișto, fiindcă …

Mă credeţi sau nu, nu ştiu cum s-a făcut că de aproape două zile nu m-am privit în oglindă. Deloc, nici măcar în treacăt, dimineaţa, nici măcar de noapte bună aseară. N-am avut vreme nici să respir dar mai mult decât atât, n-am găsit nevoia de a mă privi. Prinsă …

Să nu spuneţi că nu aţi călătorit niciodată în timp, că nu vă cred. Să nu spuneţi că n-aţi visat cu ochii deschişi la o poveste pe care n-aţi trăit-o, dar aţi simţit-o organic în fiecare celulă, cromozomial aproape. Să nu spuneţi că nu v-aţi teleportat într-o lume cu prinţi …

Cine are dor? Am eu… Dor să mă trezesc dimineaţa înaintea tuturor, odată cu primele fire de lumină… să ştiu casa plină, cu toţi dormind împăcaţi de linişte, să mă ridic încetinel din pat, fără să mă audă ureche de om, doar pisica… de ea nu mă pot pierde, ne …

Life bites de-adevăratelea, în cel mai propriu sens. Chiar dacă începutul acelei zile nu-i anunţa prin nimic talia cu viespe. Venisem de vreo două ore la galerie şi m-aşezasem să citesc oarece fiindcă era încă devreme şi lumea nu se-nghesuia. Era cam toamnă şi parcă la fel de cald. Aveam …