Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Maria şi Regele

8 May 2013

Maria era bunica mea. Avea părul alb, de acel alb luminat al norilor. Mergea şchiopătând uşor, pentru că o durea piciorul drept.

Făcea clătite cu gem de vişine şi găluşte cu prune. Mai făcea nişte cartofi cu ceapă înăbuşiţi în tigaie de te zăpăcea mirosul de bun!

Avea o pensie micuţă şi mai scotea un ban brodând lenjerii de pat. Maci, floricele albastre, ciupercuţe… Îmi spunea “Scufiţa roşie”, cu pauze lungi când băga aţa-n ac!

Avea o poşetă veche, în care ţinea toate fotografiile ei. Le înşiram pe pat şi întrebam cine, ce şi cum…

Cel mai frumos zâmbet îl avea când o întrebam în şoaptă:

“Şi regele cum era?!”

O întrebam cu voce slabă, ştiam instinctiv că de asta nu se vorbeşte.

I se lumina chipul, se însenina brusc:

“Regele era frumos! Umbla cu bicicleta prin Bucureşti, ieşea pe stradă fără gardă! Lumea îl iubea, aşa că nu avea teamă! Şi el iubea lumea!”

“Şi de ce-a plecat?!”

“I-au pus pistolul la tâmplă şi l-au silit să abdice!”

Îmi povestea de război şi amintea cu dispreţ de soldaţii ruşi care intrau în casele oamenilor, beţi, urlând, cu pistolul în mână.

Întrebam:

“Şi mai trăieşte regele?!”

“Trăieşte, cum să nu?! Dar nu ni se mai spune nimic de el!”

Bunica mea se chema Maria!

Am moştenit de la ea priceperea la broderii, dragostea pentru rege (care e tot frumos, ştii?!) şi dispreţul pentru pistolul pus la tâmpla întregii Românii.



Citiţi şi

De departe și de foarte aproape

Cămaşa Braiconf de 1 Decembrie

Apropo de „mândru că sunt român”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,608 views

Your tuppence

  1. Despre pâinea lui Dumnezeu – mamele – Featured, Women R Us | Catchy / 8 March 2018 17:04

    […] şi bunica s-au ocupat de educaţia lui și au avut grijă ca Mihai să înveţe româna şi engleza. Îi plăcea să facă fotografii, să călărească şi, la […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Pe când Regele copil era… | Catchy / 25 October 2013 11:33

    […] şi bunica lui, care s-au ocupat de educaţia lui, au avut grijă ca Mihai să înveţe româna şi engleza. Îi plăcea să facă fotografii, să călărească şi, la şase […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro