Articole despre casă

Am întâlnire. Prima, după… Habar nu am cât timp a trecut, dar trebuie să fie tare mult, pentru că un gând rușinos mi-a poposit în minte: ce blugi o să port și care sunt cele mai comode ghete. Să mă înfofolesc bine, ca să nu îmi fie prea frig. Mi-am …

Voi fi acuzat că tu nu exiști, că eu te-am plăsmuit, cum am mai făcut înainte cu alte și alte ființe care n-au cunoscut altă viață decât a cuvintelor mele. De când nu există cuvintele? De când nu trebuie să existe cuvintele? Dar, mă cunoști doar, Livia, nu-mi combat niciodată …

(Pentru o vreme, am să v-arăt nişte poveşti şi câţiva oameni.) Încercări Pe vremea când n-aveam mai mult de 11-12 ani, peste drum de casa bunicilor din partea mamei, într-un sat undeva prin sud, era o curte goală; după spusele alor mei, acolo fusese cândva o casă mare, cu prispă …

Soacră-mea nu ne poate ajuta cu creşterea copiilor. Am insistat de mai multe ori, dar mama Nuţi nu şi nu! E mult prea ocupată, le are pe ale ei: e casnică. Şi nici nu mai prea poate; deh, vârsta – luna viitoare face 56 ani. Aşa că am decis să …

N-am știut niciodată unde-i acasă. Deși am locuit aproape toată viața mea (cu excepția unor fragmente temporale distanțate de luni sau de ani, dar intrate adânc în fibra, în structura de rezistenţă a ființei mele) în orașul în care m-am născut, n-am crezut cu-adevărat că aici o să prind rădăcini. …

De fiecare dată când mă întorc în ţară, mă încearcă un sentiment de tristeţe. După fiecare experienţă trăită între oameni civilizaţi şi educaţi, revin acasă cu regretul că la noi copiii trăiesc încă în cea mai mare parte în mediocritate, că oamenii se străduiesc încă să pară şi nu să …

Trag ușa după mine, ținând de clanța și, surpriză!, mânerul îmi rămâne în mână! De partea cealaltă a ușii, clanța cade zgomotos, izbindu-se repetat de parchet, cu ecou. Privesc mânerul din palma mea, nedumerită, nedându-mi seama, o secundă, ce anume se întâmplă. Cum a reușit să se strice? Întorc capul …

Ce-am să vă povestesc acum s-a întâmplat demult, într-un orășel de munte, în vremuri (aparent) mai frumoase. Să fi avut vreo opt-nouă ani, eram mic, curios și credul și-mi făcea plăcere să fiu printre oameni (trăsătură pe care între timp am pierdut-o), ceea ce însemna că țineam să fiu luat …

Am crescut până la 25 de ani la casă. Casă serioasă, dintre cele cu grădină de legume și livadă cu pomi fructiferi plantați de tata și bunicul, cu o curte plină de animale și multe alte vietăți. Sunt obișnuită cu furnici (bunica m-a învățat că nu le distrugi mușuroiul pentru …

Au prins-o apele în bucătăria de vară. În plină zi a auzit un vuiet. Și-a spus că o fi iar de la tensiune. O zăpușeală parcă se întindea ca o pâclă transparentă. O simțea în moalele capului. Și deodată a intrat apa. A simțit-o rece cum îi înconjoară picioarele. Dintr-o …