Articole despre chitara

De câteva zile îmi e dor. Aşa, carnal. De blândeţe şi bunătate. De tăceri. De oameni care zâmbesc fără subînţeles ori pentru că o impune contextul, ci pentru că aşa simt. O fac din tot sufletul, pentru că sunt buni, şi blânzi, şi înţelegători. Contactul cu astfel de oameni e ca …

Le-am oprit pe toate. Stateau frumoase, nemișcate și vii. Tic-tac. Tic-Tac. Măsurau timpul meu. La 3 fără un sfert ai intrat pe ușă. Atunci le-am oprit, pentru ca ele, la rândul lor să îi spună timpului să stea. Voiam să rămânem și noi nemișcați și vii, opriți în secundă. Am …

Am întâlnit-o marți, la concert. Stătea chiar în fața mea. I se citea întreaga viață pe față. Vreo 70 de ani. Niciunul nu a scăpat inimii care i se citea în ochi. Tot concertul a fredonat încet și a bătut ritmul cu piciorul. După fiecare piesă bătea din palme ca …

Barcelona 2011. Autoexilată pentru trei luni la Universitatea din Barcelona, am avut parte de o lecţie foarte valoroasă: cea de a împărţi un apartament cu încă patru persoane complet străine. Ieşeancă fiind, nu am cunoscut ce înseamnă să stai la cămin, aşa că pot spune că am fost  văduvită de …

coapsa ta-n amurg, coapsa ta de smirnă şi de foc face cât toate tablourile lui cezanne, magritte, ingres şi renoir la un loc   coapsa ta e cel mai fericit tablou sinucidere de zambilă sub pervaz de ecou   coapsa ta e cea mai frumoasă oraţie oferită de dumnezeu în …

Publicații importante de peste Ocean, “The Atlantic” de pildă, au tras, nu demult, la sfârșitul lunii ianuarie, un bine-venit semnal de alarmă: ce se întâmplă cu instituția comediei romantice? Carevasăzică, unde ne sunt comediile romantice de altădată? Cum o să trăim mai departe? Mărturisesc: sunt printre aceia care duc, mai …

noaptea își lasă copertinele peste gândurile zilei, exilând întâmplările. mintea mi-e amorțită. luna coboară în leagănul viselor mele, în acorduri de fado. mă transform, încet, în întoarceri de ritm, în acorduri de chitară mângâiată de iubirile lusitanilor. timpul și-a trimis salahorii la dans. privesc alunecarea unei lacrimi ce sparge în …

De mult vreau să vă povestesc despre francezi, uite că acum am ocazia. Până nu demult, nu știam prea multe despre ei. Deși aveam colegi, hai să le spunem amici, eram într-o relație formală. Nu le cunoșteam viețile, nu intrasem în casele lor, nu știam ce mănâncă, ce muzică ascultă, …

Bluesul este singurul gen muzical în care tristețea nu-și află locul. Este doar trăire. Orice durere sau neîmplinire curge în acordurile chitarei și pianului spre vidul care separă beatitudinea de durere, părăsind-o pe cea din urmă. Un blues bun merge cu o femeie bună. În acest caz o femeie bună …