Articole despre copaci

Azi am hotărât să văd din nou Montmartre. Cobor din metrou la staţia Blanche, dar o iau pe altă stradă decât de obicei. Mi-e gândul la o cafea pe terasa unei cafenele, ȋn ciuda vremii ploioase. Deocamdată, te poţi plimba şi fără umbrelă. Merg ȋn sus, pe o stradă îngustă, …

Trăim (trăim?) într-o lume în care grija zilei de mâine ori a sporirii averilor amuțesc gândurile despre rostul trecerii prin viață sau adorm conștiințe. Pământ? Care Pământ? Viitor? Care viitor? Aici și acum. Și distrugem cu un zel incredibil și cu o vervă căreia îi spunem, ce să vezi?, creativitate. …

Un copac cu flori. Asta vreau să fiu după moarte. Cireș să fiu. Să înmuguresc și să înfloresc. Să se bucure nepoții mei de cireșele ce mi-or crește din brațe, ochi ori gură. Să bucur lumea cu florile sfioase și vesele. Sau incinerată și împrăștiată prin păduri. Și… vești bune …

Da, eu m-aș duce într-un parc să mă dau în leagăn. Eu mă descalț vara și intru pe iarbă acolo unde o găsesc, să-mi încarc bateriile cu energiile pământului. Și puțin îmi pasă de privirile aspre ori de zâmbetele strâmbe. Și știți ce? Câteodată, rar, câte cineva se oprește, se …

Se întâmplă ceva ciudat cu îmbrățișările, în zilele noastre. Sau se întâmplă ceva ciudat cu îmbrățișările, când ești adult?! Îmbrățișarea unui copil e percepută fix ca ceeace este -ca un firesc, fără niciun fel de alte conotații imbecile și tendențioase. Îmbrățișarea între doi adulți, însă – mai ales dacă sunt …

M-am întâlnit zilele trecute cu o cunoștință. Ea își ținea de mână gâgâlicea de fetiță, de vreo 6 ani. Eu eram cu bicicleta și cu cățelul în coș. Îl dau jos să-l smotocească cea mică, căci amândoi se întindeau unul spre altul curioși. Noi, ăștia mari, ne așezăm pe-o bancă …

Dintre toate femeile care, câte și cum sunt, mă fascinează sincer femeia de stepă. Are ceva uscat în ea, dar nu ofilit. Are ceva aspru, dar catifelat sub apăsarea mâinii. Ceva sălbatic, dar îmblânzit de timp. Femeia de stepă are multe riduri. Mici, mari, lângă ochi, sub ochi, pe frunte, …

Nouă zile a durat întoarcerea din Saint Petersburg, cu opriri și evenimente în Stockholm, Geneva, Montreux, Caux, iar Montreux, Milano, Roma, București (puțin după miezul nopții). Sâmbătă, la 4.30 dimineața eram în satul în care m-am născut. Am deschis poarta casei și un parfum de floarea Maica Domnului m-a făcut …

Voi scrie. Dar nu acum. Acum nici nu văd ce se întâmplă pe ecran. Aud. Philip Glass. Pianul ăsta mă ajută mereu. Pianul. Mergeam pe strada Traian odată… era toamnă. Nu’ș ce an. Era vie Nana – că la ea mă duceam. Aş putea adăuga că se spărgeau frunze sub …