Articole despre cunoastere

Dezgolită de concepții, de măști care mi-au ținut de frig, de carapacea sub care m-am ascuns.. Eu, matricea originală, pe care Creatorul a admirat-o cu bucurie când a suflat peste ea Duhul Sfânt și a trimis-o în Univers să se dezlănțuie… Eu cine mai sunt? Am primit această temă în …

Nu am râvnit niciodată locul doi și asta pentru că știu ce-mi doresc și ceea ce sunt. Dar viața are un fel amuzant în a-ți râde în față și a-ți șopti ușor la ureche: „Greșești atât de mult, scumpo!”. Tragedia nu este că s-a întâmplat, ci faptul că scenariul pare …

Vorbesc cu Irma la telefon; e în aeroport, pleacă pentru câteva zile în Anglia la fata ei. Îmi povestește de taică-său, un domn vioi de 93 de ani, care de șapte ani locuiește într-o casă de bătrâni. Mi-l amintesc când mergeam cu Irma în vizită la părinții ei. Un domn micuț, …

Undeva-cândva-nu știu cum, un Grozav și o Grozavă s-au întâlnit. El era Grozav, pentru că așa se vedea, ea era Grozavă, pentru că așa i s-a spus. S-au iubit prin plimbări lungi, povești repovestite și paturi străine sau nu. Și de grozavi ce erau, s-au căsătorit rapid, având o nuntă …

Eterna dispută dintre bărbați și femei, acea inepuizabilă „bătălie a sexelor”, poate fi discutată și în funcție de o altă antinomie prezentă încă din vremuri imemoriale în subconștientul colectiv, anume cea dintre inimă (suflet) și rațiune, facultate umană ce refuză orice atingere cu sentimentul. Istoria iubirii este și o istorie …

Continuare. Prima parte, aici. Credem că e absolut necesară. Al unsprezecelea fel de a muri ţine de durere. Adică de un gen de seriozitate şi de evitare cinică a indiferenţei. Nu poate să te doară în bască, şpiţ, cot, cur, vedeţi, toate trimiterile ajung undeva în spate, dos, până la …

Dragostea cu o femeie nu se face ca și când dai bună ziua sau compostezi un bilet de tramvai… Se ia o femeie minunată, se încălzește la focul inimii cu toate gândurile fuior și nebune ce stăpânesc inima bărbatului din mine, se plimbă senzorul de metale rare peste trupul ei …

După o perioadă nu prea fastă în viața mea, am început să „iau” oamenii la fel ca pe mâncare – ușor, fără grabă. Pe el, am ales să-l cunosc mai întâi. Să învăț ce-i place și ce nu, să-i învăț dorințele și temerile și să mă bucur sau să încerc …

– hai să coborâm! spuse el inspirând adânc, căutând să-şi alunge tristeţea. Zâmbea de la o vreme chiar strâmb, din cauză că nu era prea băgat în seamă, iar stima de sine i se diminua cu fiecare clipă în care devenea transparent, semiopac, invizibil. Chiar vedea tot, inclusiv ce a …

Acum 27  de ani pe vremea asta, îi dădeam cadoul lu’ mama-mare, aveam mâinile transpirate și mi se zvârcoleau emoțiile în stomac ca boabele într-o râșniță de măcinat veche. Țineam în mâini CEL MAI FRUMOS CADOU din UNIVERS. Cadoul era un pic mai mare decât o carte de vizită, compus …