Articole despre cuvinte

Toată viața așteptăm să treacă timpul: să creștem, să terminăm școala, să luăm examenele, să avem un job, să ne căsătorim, să vină și să crească copiii… În toată nebunia cu așteptarea, uităm să trăim. Uităm că soarele răsare în fiecare zi, că cerul e deasupra și că pământul negru …

Știu ce sunt. Sunt specialist în marketing. Sunt soție. Sunt bucătăreasă. Sunt doică. Sunt bonă. Sunt călcătoreasă. Sunt adunătoare de ciorapi murdari de pe sub paturi. Sunt strângătoare de piese de lego din tălpi. Sunt infirmieră. Sunt paznic de medicamente. Sunt umăr pe care se plânge, fără a se înmuia …

Aveau cuvintele un ticăit ademenitor, când le rosteam se jucau întrânsele de-a seducția. Nu le miroseam rostul decât în intenția de a edulcora realitatea apăsătoare, distrusă emoțional de cohortele de idealiști ai neantului. Sună complicat, cam în acest spirit și manieră aleg unii și alții să utilizeze vocabularul, neștiind să …

Nu știu dacă am atâta tact să cuprind esențialul, poate că cuvintele încep a se zbârci primind o formă nouă. Poate că învelișul lor apos ce iau forma de cuvânt și adevăr, trece printr-un simțământ ce afundă miezul trăirist, dar în ciuda cuvintelor ce cad ca o piele asuprită de …

Am învățat să Iubesc, dar cel mai minunat este c-am învățat să mă iubesc pe mine. Să mă prețuiesc. Să îmi acord timp. Să mă pot uita la mine în oglindă și să îmi spun că mă iubesc. Aceasta a fost cel mai greu. Am exersat o zi întreagă râzând …

– continuare de aici – Amalia rămase împietrită, lipită de ușă, iar în urechi, ecoul vorbelor abia auzite se amplifica nepermis de mult. Amețită și obosită, hotărî să amâne după câteva ore de somn noile întrebări. Într-un timp atât de scurt, viața îi fusese întoarsă pe dos, scuturată bine, periată …

Nu e nevoie să apelăm la studii complexe pentru a identifica cele mai frecvente cuvinte pe care unele mame (îndrăznesc să spun: majoritatea!) le adresează copiilor, de la cele mai fragede zile ale prunciei lor. Ajunge să ne întâlnim cu ele pe stradă, în parc, la cumpărături, pe holurile policlinicilor …

Zilele trec, noi îmbătrânim și viața asta serios că e frumoasă. Fie că ne luăm o rochiță care ne place, fie că ai noștri copii reușesc să ne bucure, să ne facă mândri sau bărbatul de lângă noi ne aduce o floare fără vreun motiv anume, astea sunt întâmplări pentru …

Era povestitorul. Un bărbat, fiindcă ei au mai mult timp liber pentru reflecţii, pilde şi alte strategii articulate de vreme ce nu trebuie să şteargă roşiile la cur, să le spele, aranjeze frumos în casă, acolo unde le este locul, să gătească sau să se fardeze, nici nu era cazul …

Nu, poetul nu „încearcă” să sugereze, cum am mai auzit prin compunerile școlarilor care cred că literatura e scrisă în ciuda timpului lor liber, iar scriitorii nu sunt decât niște  indivizi enervanți care n-au altă treabă decât să fi scris, uneori prea mult, și  poate că nici „nu s-au gândit” …