Articole despre cuvinte

S-au rărit cuvintele și s-au adâncit tăcerile. Cele dintâi care au mai rămas și au pierdut din greutate și planează ca niște frunze luate de vânt. Ai fost vis sau realitate? Am ales liniștea și am început să te simt. Când respir, când mă mișc, când dorm, când visez cu …

Sunt traducător. Nu, nu va gândiţi la prostii. N-am tradus niciodată bărbaţii din viaţa mea. Deşi… sunt calificată. Ador cuvintele. Ce traduc? De la scrisori de dragoste (eiiiii… ale amantelor, doar nu credeaţi că soţii trimit scrisori de dragoste nevestelor…), epitafuri, până la sentinţe de divorţ. Din sentinţele de divorţ …

– Aşa urât numai în ochii morţii să te mai uiţi, la mine, niciodată! i-a strigat ea cu o forţă de nebănuit în trupul firav şi fricos. Însă îi ajunsese cuţitul la os şi n-o mai interesa nimic. De data asta, nu mai cântărise îndelung replica, nu mai despicase firul …

Şi cu ce să încep oare? Cu primul început? Acela în care eram doar noi doi şi nu puteam să respirăm decât siamez cuplaţi unul la altul? Sau poate să încep prin a depăna amintirea regretelor pe care le-am acumulat în zece ani? Sau a fericirilor? Sau a milioanelor de …

De clipa aia, în care te-am văzut și ne-am privit, suflet în suflet, pentru întâia oară… De strânsoarea mâinii tale, puternice pentru fragilitatea mea… De zâmbetele tale, scăpate parcă pe furiș… De ochii tăi, timizi, însă dornici de cercetare… De obrajii tăi, ce prindeau culoare… De întrebările nerostite din privirea …

Ea mă privește… Eu o privesc… Nu rostesc cuvintele care-mi ard limba, căci este prietena mea. Tac și nu spun nimic. Nu o întreb ce-i lipsește… Nu îi spun nici că el e sufletul ei pereche pe care nu l-a întâlnit la timp… nu prevăd cu voce tare că se …

Parcă nu îţi mai scriam… Parcă aveam multe lucruri pe care n-aş fi vrut să le mai fac, dar de când sunt eu laş? ….şi uite-mă din nou aici, cu căştile înfipte bine în singura bucăţică liberă de creier rămasă, volumul la minim – să aud cum ţipă sufletul – …

M-a iubit o vară, m-a răvășit toată printre cuvinte nespuse și neghicite de o inimă care nu se lăsa iubită. De ce să se lase? Și-așa avea să fie părăsită curând! Mai bine să se joace de-a baba oarba și de-a-ntâmplarea până s-ar fi prins că se leagă totuși ceva. …

Aş vrea să scriu despre zâmbete, cum se creează, cum se confecţionează, cum poţi avea acces la ele. Sunt mari ca geamurile ce aduc lumina şi se ciocnesc de podele, sunt mici şi prin ele pătrunde zgomotul cristalin al păsărilor ciondănindu-se în dimineţile de primăvară?! Şi cum se formează: când …

E greu să scrii când ai atât de multe de spus. Ţi-e teamă, parcă, să nu întinezi cumva prin puţinătatea cuvintelor vastitatea trăirilor din tine. Şi totuşi îndrăzneşti să scrii, pentru că fiecare literă e o supapă prin care se mai scurge preaplinul. Cu această convingere încep aceste rânduri. Şi …