Parcă nu îţi mai scriam…
Parcă aveam multe lucruri pe care n-aş fi vrut să le mai fac, dar de când sunt eu laş?
….şi uite-mă din nou aici, cu căştile înfipte bine în singura bucăţică liberă de creier rămasă, volumul la minim – să aud cum ţipă sufletul – şi cu mâinile strânse pe telefon, de parcă ar fi singurul lucru dintre noi.
Mai sunt câteva case, străzi, uşi şi… încă o uşă. Pe ultima mă tot chinui să o sparg. Nu vreau chei, nu vreau să fie aşa uşor. Vreau să mă chinui, să am cu ce-mi reconstrui visele.
Vreau să lupt pentru că îmi place. Nu ştiu de ce istoria asta m-a acaparat mereu. Să fie oare din pasiunea mea pentru Vlad Ţepeş sau pentru… Hitler? Amândoi psihopaţi, amândoi au luptat pentru ceva.
Eu lupt pentru ceva mai mult decât ei… lupt pentru femeia care m-a scos din turbulenţe şi care a dat totul pentru mine.
Şi dacă, la sfârşit, am să mor… la nesfârşit, am să ştiu scopul. Şi dacă, la sfârşit, n-am să mai trăiesc cum mi-aş fi dorit, poate o vei face tu.
Iubirea pe care ţi-o port nu există nicăieri… o simt doar eu.
Crezi că sunt doar cuvinte? …sunt mărturii.
Cât o să mai ai de tras cu mine, zile, luni, ani… parcă îmi vine să şi râd. Vei râde şi tu la fel.
Nu te las… am doar două variante. Învins sau Învingător.
Voi reuşi, chiar de va fi să îmi cadă capul la sfârşit.
Te „puncte puncte”…
Guest post by Marius Alex
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Te iubesc. Te văd. Țin acest moment pentru tine – zen și arta intimității
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
