Articole despre Dumnezeu

O seară ca oricare alta din ultimele 365. Ori de 10 ani, de când alerg maratonul carierei mele de avocat. Ajung acasă frântă: la figurat, dar mai ales la propriu. Am avut primul antrenament la sala de fitness, cu antrenor personal. Mă descalț de cizmele călduroase care m-au păzit destul …

DEX – ÎMPREÚNĂ adv. v. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, totodată. Este un text pe care îl poți scrie pe de-a-ntregul adevărat abia lângă final. Da, Acela! Abia atunci știi dacă ai fost împreunat cu tot și toate ale tale cu ființa care, în timp, ți-a devenit aer de respirat, hrană …

M-am hotărât să-ți scriu pentru că întâlnirile noastre față în față sau la telefon par a fi un izvor nesecat de frustrări, temeri, dar mai ales atitudini ofensive, din ambele părți. Am strâns în atâtea luni așa multe gânduri și emoții nerostite că aproape toate mi s-au așezat pe inimă. …

Am fost iubită și nu am iubit. Am alungat, am chemat înapoi și apoi am implorat să fiu lăsată să plec. Am iubit din nou, același om. L-am rănit, m-a rănit și ne-am lovit reciproc. În cele din urmă, a plecat el. Răzbunare, așa s-a numit sfârșitul lui. Am pierdut-o …

Cu mulți ani în urmă, eram de gardă la un spital din Valea Jiului, noaptea de Ajun. Era o noapte calmă, ningea. Un cor a venit în curtea spitalului și ne-a cântat colinde. I-am primit cu vin fiert, ne-am făcut urări, ne-am îmbrățișat.. Departe de casă și încercat de îndoieli, …

Am avut odată o iubită foarte credincioasă. Nu, nu în sensul că mergea la biserică sau că ar fi crezut în Dumnezeu. Dimpotrivă! De Paște și de Crăciun insista alarmată să plecăm câteva zile din țară prin Africa sau vreo țară arabă, până trecea nebuneala cu ouă roșii, bărbi de …

„Fericirea scrie cu litere albe pe o coală de hârtie albă” – Henry de Montherlant Sunt milioane de călători pe tot globul… dar nu toți ajung înapoi acasă. Și nu-ți iubești casa niciodată mai mult decât atunci când ești plecat și departe de ea. Decât atunci când nu poți parcurge …

În dimineaţa în care a murit Tatăl, sufletul îmi poposise de ceva vreme în sinea lăturalnică a Mănăstirii. Sihăstrie primitoare şi mai cu seamă boemă pentru noi, cei care nu îmbrăcaserăm, încă, straiele de rasofor, fiiindu-ne, astfel, permise, încă, răstălmăciri personale în dialogul intim cu Dumnezeu. Câtă vreme trăisem în …

La început va fi fost Dumnezeu, dar apoi s-a scoborât peste omenire molima nedragostei, a războiului, în forma lui nudă, făcând prăpăd trupurilor, aducând sufletele la sapă de singurătate, doliu, deznădejde şi dor. Veacuri întregi, umanitatea s-a lăsat locuită de un dor cumplit după afectivitatea cu care, pare-se, Dumnezeu crease …

– Mă iubeşti până la soare, şi până la lună, şi până la cer? – Da, da, te iubesc! – Mamă, da’ mă iubeşti până la soare, şi până la lună, şi până la cer? – Da, te iubesc până la soare, până la lună şi până la cer. Te …