DEX – ÎMPREÚNĂ adv. v. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, totodată. Este un text pe care îl poți scrie pe de-a-ntregul adevărat abia lângă final. Da, Acela! Abia atunci știi dacă ai fost împreunat cu tot și toate ale tale cu ființa care, în timp, ți-a devenit aer de respirat, hrană …

Într-o dimineață am creat un grup – Artcoholicii. De fapt, o simeză pentru un proiect plecat din obsesia de a imortaliza orice frunză care se răsucește ori se colorează mai altfel decât celelalte. Practic, cam orice frunză, și folosesc frunza ca metaforă. Când fiecare ieșire din casă este prilej de …

De mult timp n-am mai scris. Stai să vezi cum îmi veni din nou chef de scris! Scriu râzând. Te invit să râdem împreună. Măritată și cu o fetiță de vârstă preșcolară. Era măruntă ca o vrăbiuță tristă, ștearsă și cu un zâmbet silit, profesional pe fața micuță cu cearcăne …

Merg. În jurul meu ploaia cade în bile rotunde din sticlă Murano. Le aud cum se sparg de pavajul digului, într-un sunet reverberat, străin oricărei game muzicale. Fiecare strop e un curcubeu, o îmbrăţişare viu colorată pe care aş vrea s-o împart egal cu tine, rătăcitorule. Cu fiecare bilă spartă …

Trăiesc singură (deşi, prin casă mai mişună câteva trupuri). E bine! Nimeni nu mă întreabă nimic, nimeni nu-mi pretinde să-mi risipesc fondul de cuvinte în dialoguri surde (ci doar niscai gesturi mecanice, cum ar fi cele necesare pentru vase, rufe, praf şi hrană). Activităţi nevrednice, mult prea simple pentru ei. …

Din soarele-ncins curg picuri de aur pe frunzele pomului din faţa mea. La ochiuri, apa de sub casă clocoteşte în culori de piatră topită… O frunză udă îmi străbate retina, ajungându-mi în conştiinţă sub forma unei cupe de viaţă pură. Miroase a oţetari, miroase a vară. E secetă. Stau desenate în …

Singuri! Mereu singuri vom urca treptele colorate de anotimpuri. Le vom urca până la capăt, pentru că… ce este viaţa decât un urcuş solitar care ne-a fost scris în tipare? Ca o pedeapsă sau ca un dar… Sunt mulţi aceia care, dacă într-o zi ar rămâne covrig în poala patului, …

De câteva zile razele soarelui au intrat în gâlceavă cu gerul. Niciunul nu are buna cuviinţă să-i facă loc celuilalt. Zâmbesc strâmb unul la altul. Primul risipeşte fulgi anemici din neaua mieilor. Celălalt îi alungă pricinos şi, cu degetele încă îngheţate pune pe furiş pe lângă garduri, ghiocei şi brânduşe. …

Dacă iubeşti un bărbat, înseamnă că iubeşti vântul (adesea capricios) care îţi răsuceşte trupul după forma şi asemănarea lui, cu pale fierbinţi de august; care-ţi mătură viaţa cu puterea tornadei până la deşertificare; care te transformă-n ploaie doar cu adierea privirii lui, ce ţi-o plimbă duios printre firele de păr …

Citesc Supleantul lui Petru Popescu. Promisiunea din prefaţă va fi ţinută? Aştept. Până la final. Iniţial am dubii pentru că mă întreb cât la sută din poveste s-ar mai fi scris dacă “ea” ar mai fi trăit să poată confirma? Am senzaţia aia de suspiciune, de genul “după război mulţi …