Articole despre fericit

Tocmai am citit un articol în care autoarea îşi expunea părerea vizavi de momentul şi circumstanţele în care considera dânsa că e oportun să apară un copil în viaţa unei persoane. Şi nu o condamn, să-mi fie cu iertare. Ba chiar are dreptate în anumite privinţe, iar eu caut să …

Gata, ştiu! Oamenii sunt precum un cub rubik. M-am gândit mult la asta şi chiar cred că e cea mai bună comparație ce poate fi atribuită speciei umane. Fiecare om are o culoare diferită: suntem amestecați toți în lumea asta prin diferite locuri şi colțuri, iar dacă facem puțină ordine …

Iris Apfel va împlini pe 29 august 100 de ani! O bucurie de femeie! Cred că și Dumnezeu o iubește de o ține printre noi să ne mai inspire. Sper că și pe noi. 🙂 Pentru că femeia aceasta extraordinară, o legendă a modei, cu ochelarii ei semnătură, continuă să …

Visez uneori la o instalație artistică, o creatură (să-i zicem Tranziția) cu mai multe fețe. Visez, spuneam, la această creatură cu o mie de fețe, fața etern pușcăriabilului Iliescu, fața infractorului eliberat condiționat Năstase, fața infractorului eliberat condiționat Severin, fața infractorului eliberat condiționat Dragnea, fața infractorului eliberat condiționat Cătălin Voicu, …

Cartea “Aceeași mare” (Aceeași mare (humanitas.ro), de Amos Oz, în traducerea Marlenei Braester, a fost publicată la editura Humanitas în anul 2021 (regretatul scriitor israelian a scris cartea în 1999, pe când avea șaizeci de ani). Dragă domnule Oz, am citit “Aceeași mare” abia acum. Desigur, ca orice carte care …

Pe 9 iunie, Vasile Ernu scria: “Mama m-a sunat iarăși: ea se pregătește de moarte la ai ei 89. Riguros și senin. Chiar bucuroasă. Nu mai înțelege lumea asta nouă. Ai ei au plecat toți demult. Tema ei de discuție este: ce meniu să facem pentru înmormântare. E un amestec …

Există iubiri care mor în tăcere și rămân niște basme nescrise. Scriu. Scriu pentru că e prea mult să mai țin în mine și prea mult pentru orice om să audă. Scriu pentru că nu vreau să mă mai aud vorbind și oricum nu aș avea cu cine nici dacă …

A., It’s been long since… ( n.red. E mult de când…) În decembrie, se împlinesc cinci ani. Ani în care ți-am simțit prezența, în care te auzeam, te visam, deși coșmarul în care se repeta realitatea era, de fiecare dată, la fel de dureros. Să mă trezesc plângând privindu-mi mâinile …

Și îmi apari uneori în vise… Îmi apari doar pentru a-mi arăta ceea ce-am pierdut, asta dacă inima și gândurile tale mi-au aparținut vreodată… În toamna asta se vor face 10 ani de când te cunosc și șase ani de când mi-ai spus că nu  vrei nimic de la nimeni. Hmmm…. …

Când m-am trezit, era încă noapte afară și am simțit iar aceiași durere inexplicabilă, în capul pieptului, aceeași durere care se lasă în stomac și care îmi amorțește mâinile. E probabil frica, teama de ce mă va aștepta mâine, teama de suferi ori teama de fi fericit, teama de o …