Scrisoare către Amos Oz

3 August 2021

Cartea “Aceeași mare” (Aceeași mare (humanitas.ro), de Amos Oz, în traducerea Marlenei Braester, a fost publicată la editura Humanitas în anul 2021 (regretatul scriitor israelian a scris cartea în 1999, pe când avea șaizeci de ani).

Dragă domnule Oz, am citit “Aceeași mare” abia acum. Desigur, ca orice carte care e și un destin, și “Aceeași mare” a ajuns la mine la momentul potrivit. Mai devreme ar fi fost prea devreme, iar mai târziu – prea târziu.

Domnule Oz, știu că socoteați această carte ca fiind cea mai bună din tot ce ați scris. Știu că povesteați că ați pus în ea toate vrăjile de care erați în stare – structura, ritmul, poezia. Nu o să fiu eu cel care vă contrazice.

La întâlnire s-a întâmplat să mă aflu într-o altă insulă grecească, Rodos, privind către cerul de sub care lipsea Colosul. 

Și aici, pe insula aceasta, aveam aleea mea care ducea către mare și de aici priveam în fiecare zi oamenii care înaintau înspre mare, întorcându-se, toți, schimbați, mai curați și mai buni. 

Cu un ochi vă citeam cartea și cu celălalt ochi îi priveam pe toți acești copii ai mării și se prea poate să fi fost fericit. 

În câteva zile îi știam pe toți, începusem să le scriu povestea la mine în cap, femeile redeveneau fetițe, bătrânii erau păsări, băieții creșteau bărbați, le amestecam chipurile, zâmbetele și cuvintele rătăcite. Devenisem obsedat de detalii, de gesturile lor și de tăcerea lor care uneori se auzea de departe. 

Și toate acestea pentru că “Aceeași mare” îmi deschisese ochii și inima și, nu cred că greșesc, cum spuneam, eram fericit. 

Poemele dumneavoastră care dau împreună un roman, mai exact un roman scris cu infinită grijă față de tot ce e mărunt și decisiv, sunt tot ce am citit mai frumos în timpul din urmă. O frumusețe dureroasă, dar care frumusețe nu e așa? 

Povestea aceasta a unei femei care moare de cancer, a soțului ei care supraviețuiește și se îndrăgostește de iubita fiului său plecat să se regăsească în Tibet, unde se pierde în dragostea unei prostituate care… 

Ei bine, povestea aceasta e tristă și senină, totodată, ați scris-o cu cuțitul răsucindu-se în rănile nostalgiei și nu știu ce puteați să mărturisiți mai mult, mai sincer și mai grav.

Iar la sfârșit îmi venea să pășesc pe pământ, peste pietre, și pe ape și să vă profețesc tuturor: îl cunoașteți pe Amos, cel care a călătorit cel mai departe în inima omului și s-a întors de acolo pentru a ne arăta lumina și întunericul?

Niciodată, în nicio carte, n-am citit o asemenea moarte ca a tâmplarului din “Aceeași mare”. 

Apoi, desigur, s-a făcut vremea să intru și eu în mare, până acolo unde fiecare rămâne singur sub același cer.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy!🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fantezie de doamnă mult prea cochetă pentru anii ei

Despre cum să-i lași să plece, având inima împăcată. Despre cum să pleci tu cu grație și recunoștință

URÂTUL, o reflecție asupra aparențelor, în premieră la Teatrul EXCELSIOR

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro