Articole despre memorie

Și ea a fost, și – slavă tuturor zeilor! – încă mai este cea mai frumoasă femeie din lume. Am avut cândva – au trecut șapte anotimpuri de atunci! – șansa să o întâlnesc și să o ascult. M-a uluit nu grația ei, îmi era cunoscută fragilitatea din poeziile sale, …

Cvintetul lunii martie   Singura dragoste adevărată, adevărată pînă la Dumnezeu, este cea a părinților pentru copiii lor – celelalte sînt pasiuni intense și fulgurante ca niște focuri de artificii  explodînd în întunericul și răceala acestei lumi, ca să îmbraci singurătatea în ceva fierbinte, să topești gheața care te sufocă. …

Încerc să mă strecor printre evenimentele recente, de ultimă oră – cu impact asupra mea şi a dumneavostră. Fentez, doamnelor, cum procedez în ultima vreme, împing realitatea pe planul al doilea. Mă protejez de lumina şi zgomotul exploziilor, trag draperiile, sting veioza, mă acopăr cu cearşaful până peste cap. Îmi păzesc …

Încă îmi vuieşte minte, mintea, nu capul, ceea ce mi se pare mult mai profund şi teribil. Să-ţi vuiască mintea. Mâna dreaptă, cea în care am avut perfuzia, nu funcţionează tocmai precis, mi-am turnat apă pe mine încercând să beau ceva, să scap de senzaţia de stomac în gât. Şi …

Femeile ca şi gările/ ca şi peroanele gărilor pustii la sfârşit de sezon estival/ ca şi fumul locomotivelor din anii 50 – încercând să se-ntrupeze în cu totul altceva decât în trecutul de tristă memorie/ femeile traversând liniile albastre/ tot făcând cu mâna cuiva/   Femeile ca şi trenurile pierdute …

Am visat, în sfârșit am visat – două vise într-o singură noapte, unul splendid, feeric, din care ce-i drept nu mai țin minte altceva decât lumina, de o calitate inexistentă în scenografia năclăită a lumii de aici; nici un personaj al visului nu-mi mai subzistă în memorie, nimic nu răzbate …

Citesc Supleantul lui Petru Popescu. Promisiunea din prefaţă va fi ţinută? Aştept. Până la final. Iniţial am dubii pentru că mă întreb cât la sută din poveste s-ar mai fi scris dacă “ea” ar mai fi trăit să poată confirma? Am senzaţia aia de suspiciune, de genul “după război mulţi …

18:12, într-o joi. Stau incomod pe un scaun, în microbuzul care ne duce din Pipera, rondul OMV, la metroul Pipera. Lângă mine, Dana, colega mea de la Planning, vorbeşte la telefon despre producţie, deşi programul s-a terminat de ceva vreme… Şi pentru o fracţiune de secundă mă gândesc că pe …

Fluturele, mai ales specia “de stomac”, apare ca rezultat al unor priviri galeșe. Întâi dă dintr-o aripă, timid, să te anunțe că e acolo, apoi, pe neașteptate, simți în tine o horă întreagă și te întrebi când oare au avut timp să se multiplice. Se recomandă citirea cu atenție a …

“Povesteşte-mi ceva!…” “Spune-mi ceva frumos!“… De cîte ori nu vă vor fi părut aceste imperative şi feminine îndemnuri de-a dreptul… “procuroriale”? De multe ori, aş zice! Cred că nu există un mai… “dulce” supliciu al memoriei decît acesta, atunci cînd iatacurile vremii încep să-ţi devie prăfoase. Şi asta, mai ales …