Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Un tată poet sau invers

21 February 2014

radu vancuAm visat, în sfârșit am visat – două vise într-o singură noapte, unul splendid, feeric, din care ce-i drept nu mai țin minte altceva decât lumina, de o calitate inexistentă în scenografia năclăită a lumii de aici; nici un personaj al visului nu-mi mai subzistă în memorie, nimic nu răzbate la suprafața neocortexului, nimic – în afara acelei lumini de o intensitate și o colorație care o fac Personajul Major al visului ăstuia, și de fapt al tuturor viselor cu adevărat feerice, și de fapt al Feeriei despre care vorbesc sfintele povestindu-și extazele. Câtă vreme REM-ul meu mai primește colorația asta în camera lui obscură, pot spera c-o să mai developez măcar câteva (câte? două, trei? ba chiar și una, ba chiar și colțul rupt și zdrențuit al uneia m-ar mulțumi – m-ar ferici în cel mai exact și stupid sens al cuvântului) instantanee de Acolo. Într-un astfel de vis, nu personajele, nu acțiunile contează, ci numai posibilitatea unei astfel de lumini. Tot astfel cum Acolo nu acțiunile contează, ci numai posibilitatea luminii. (Însă personajele, da. Cât n-ai da să fii și tu unul dintre ele, sau măcar parazitul intern al unui puișor de acarian populând barba sapiențială a celui mai prizărit dintre salvați. Chiar, cât n-ai da? Când vei începe să înțelegi răspunsul la întrebarea asta nevinovată și monstruoasă, vei începe să vezi măruntaiele transparente ale acarianului nevinovat și monstruos în care ai locuit dintotdeauna.)

father & son

Al doilea vis era un coșmar, mai degrabă un coșmărel care nici nu merită povestit și din care m-a trezit tot Sebastian – de data asta nu bătând haiducește cu pumnii și picioarele în feroneria ușii, ci izbind la fel de haiducește cu piciorușele în lemnăria pătuțului și strigând, poruncind mai degrabă: „Olița! Olița!”. M-am executat imediat, aerul dimineții umplea mansarda la fel de unheimlich* cum lumina îmi umpluse REM-ul cu puțină vreme înainte. Și-n timp ce aerul unheimlich se înmiresma de rahatul lui Sebastian, zâmbeam tâmp ca un răpit în duh.

Din “Jurnal”.

*unheimlich – neliniștitor, straniu, înspăimântător



Citiţi şi

Femeia adulmecă s*xul de la o poștă! Nu te juca cu nasul ei!

Mi-e bine, mai bine ca oricând… dar tu să nu mă crezi!

Scrisoare de la revedere către fiul meu de 16 ani

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
395 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro