Un tată poet sau invers

Radu Vancu

21 February 2014

radu vancuAm visat, în sfârșit am visat – două vise într-o singură noapte, unul splendid, feeric, din care ce-i drept nu mai țin minte altceva decât lumina, de o calitate inexistentă în scenografia năclăită a lumii de aici; nici un personaj al visului nu-mi mai subzistă în memorie, nimic nu răzbate la suprafața neocortexului, nimic – în afara acelei lumini de o intensitate și o colorație care o fac Personajul Major al visului ăstuia, și de fapt al tuturor viselor cu adevărat feerice, și de fapt al Feeriei despre care vorbesc sfintele povestindu-și extazele. Câtă vreme REM-ul meu mai primește colorația asta în camera lui obscură, pot spera c-o să mai developez măcar câteva (câte? două, trei? ba chiar și una, ba chiar și colțul rupt și zdrențuit al uneia m-ar mulțumi – m-ar ferici în cel mai exact și stupid sens al cuvântului) instantanee de Acolo. Într-un astfel de vis, nu personajele, nu acțiunile contează, ci numai posibilitatea unei astfel de lumini. Tot astfel cum Acolo nu acțiunile contează, ci numai posibilitatea luminii. (Însă personajele, da. Cât n-ai da să fii și tu unul dintre ele, sau măcar parazitul intern al unui puișor de acarian populând barba sapiențială a celui mai prizărit dintre salvați. Chiar, cât n-ai da? Când vei începe să înțelegi răspunsul la întrebarea asta nevinovată și monstruoasă, vei începe să vezi măruntaiele transparente ale acarianului nevinovat și monstruos în care ai locuit dintotdeauna.)

father & son

Al doilea vis era un coșmar, mai degrabă un coșmărel care nici nu merită povestit și din care m-a trezit tot Sebastian – de data asta nu bătând haiducește cu pumnii și picioarele în feroneria ușii, ci izbind la fel de haiducește cu piciorușele în lemnăria pătuțului și strigând, poruncind mai degrabă: „Olița! Olița!”. M-am executat imediat, aerul dimineții umplea mansarda la fel de unheimlich* cum lumina îmi umpluse REM-ul cu puțină vreme înainte. Și-n timp ce aerul unheimlich se înmiresma de rahatul lui Sebastian, zâmbeam tâmp ca un răpit în duh.

Din “Jurnal”.

*unheimlich – neliniștitor, straniu, înspăimântător



Citiţi şi

Abia de aici începe viaţa ta…

Poate am să te cred. Sau mai bine nu

În clipa aceea toate cărțile de dezvoltare personală și-au pierdut valoarea și sensul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
292 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro