Articole despre oboseala

Şi totuşi e frumos ca, din când în când, să laşi tot şi să te bucuri de prezent. Epoca vitezei ne înghite pe toţi. Am uitat să luăm pauze şi să mai trăim din când în când. Am auzit cuvintele… Nu mai eşti femeia de care m-am îndrăgostit! Şi m-am …

“Julia Roberts, 48 de ani, încearcă să ascundă un secret devastator, mai ales că se teme pentru cariera sa: a început să-şi piardă vederea. Şi nu numai atât, actriţa se luptă cu dureri de articulaţii, de cap şi de spate. Din această cauză, în realitate pare mult mai bătrână decât …

Intru în baie să mă spăl pe mâini și, în lumina rece a neonului, mă uit în oglindă. Îmi șoptesc, îngrozită: Nu sunt eu asta, sunt eu peste douăzeci de ani! Palidă, desfigurată de oboseală, fără nicio culoare în obraji, abia mai semăn cu mine. Părul mi s-a lipit de …

Am vrut să fac lumea la pas. Mi-au lipsit 6 ani şi câteva zeci de mii de kilometri, după ce am început în Harrogate, UK şi m-am oprit în Pitești, România. M-am gândit de multe ori în ultimii patru ani dacă să continui să scriu şi, mai ales, care ar …

Cum arată dimineţile voastre? Ce culoare au? Ce parfum? Ce formă? Asta dacă au aşa ceva… Cum sunt ele, pur şi simplu, înainte/după/în loc de a intra pe facebook şi a vă saluta prietenii virtuali cu un gând, o poezie, un cântec? Înseamnă ele ceva pentru voi? Sau nu sunt …

Plec prea târziu de la serviciu, mă strecor cu mașina printr-un trafic infernal, înnebunită c-o să-ntârzii la singurul răsfăț lunar pe care mi-l permit – la cosmetică. Afară s-a stârnit din senin o furtună și la orizont cerul s-a-nnegrit, metalic și amenințător. Vântul puternic scutură copacii, dar aerul e fierbinte, …

Când ai avut nevoie de mine, ţi-am stat la dispoziţie 24/7, clipă de clipă. Nu conta că era zi sau noapte. Nu conta că eram sănătoasă sau bolnavă. Nu conta în ce stare era sufletul meu în acel moment, că aveam sau nu energie pozitivă în mine. Mă preocupa doar …

Ea ți se pare o femeie puternică, dar doar ți se pare! Ea are sufletul obosit și confuz. Pare o tânără abia trecută de adolescență și totuși a trăit, a trăit mult și multe, mărturie stau ochii săi ce par că spun o poveste scrisă în limbaj de lacrimi. Cea …

Îl iubesc pe taximetristul meu de duminică. Omul ăla a fost trimis de Univers să mă facă pe mine să înţeleg că ceea ce simt e real. Că trebuie să cred în instinctele mele. Să nu uit ce a spus Nichita – Singurele lucruri reale sunt propriile noastre sentimente. Și …

Urlă în mine revolta „zbierându-ţi” doar din priviri: cu ce eşti tu mai presus decât mine? De ce sunt eu Leana (aşa îi spun eu celei care le face pe toate în casă), iar tu stai răsturnat comod pe canapeaua din living, butonând blestemata de telecomandă înainte şi înapoi, lăsând-o …