Povestea noastră – neașteptată, nechemată…
În ziua aceea mă simţeam singură. Şi parcă mi-era frig. Aveam nevoie să fiu între oameni, iar paşii m-au purtat spre gara oraşului, o clădire impunătoare, din oţel şi sticlă. M-am făcut mică, pe una dintre băncile peronului, cu senzaţia vie că aştept ceva, între două trenuri. În jurul meu, …