Articole despre plâns

Despărțirea de J. a fost cea mai grea și cea mai lungă despărțire din viața mea. Încercam să fiu puternică, știam că sunt puternică. Dar când eram singură în camera mea, după ce toată ziua etalasem un zâmbet larg, gândurile-mi năvăleau în minte, simultan. Și el era prezent în toate …

A trecut un an fără o zi de când m-am urcat într-un copac la 7.03 am. Atâta doar că, nu cum urcă toată lumea şi nici la vârsta la care asta n-ar fi privită ca o ciudăţenie. Ci cu tot maşină. Acum pot să zâmbesc, dar tot mi se încreţeşte sufletul …

Viața ne este decorată în fiecare zi de designerul suprem după bunul său plac, fie că ne place sau nu. Pe ici, pe colo încercăm să ieșim din decor puțin câte puțin, atunci cînd nu ne place designul, și creionăm fapte și întâmplări care ne colorează zilele și nopțile. Și …

– continuare de aici –  Sunt un bărbat normal. Uneori mă trezesc uitându-mă în oglinda din baie la mine și repetând fanatic cuvintele acestea: sunt un bărbat normal! Ca și cum aș vrea să mă conving de asta sau aș vrea să mă uit la fața aia boțită de somn, …

Merg la sală prima oară după o lună de pauză. Ambițios și convins, sala plasată într-un mall luciferic de aglomerat, ca să ajungi în incintă ești obligat să străbați foodcourtul cu burgeri, kfc, lume revărsată de pe planetele înghețatei și te-ai jurat că nu te mai atingi măcar o lună, …

Şi mai poţi, inimă? Dragă inimă, mai poţi? De ce ne-o place nouă să ne minţim şi să ne stafidim inima în viaţa asta care nu-i decât una? Şi ne minţim la 20 de ani că l-am întîlnit pe Făt Frumos şi ce roz e viaţa, pînă te trezeşte primul plâns …

Impulsul momentului va face o femeie să înflorească sau să-şi folosească spinii. Niciun bărbat nu poate concura cu intensitatea unui sentiment de vinovaţie sau de dor ce străbate pieptul delicat şi fin al unei femei. Cea mai neinspirată alegere o faci atunci când îţi doreşti să schimbi lumea toată, cu o …

Da, știam că bărbații nu plâng. Eu însămi, o femeie, sclava slăbiciunilor sufletești și a trăirilor contrariante, de multe ori îmi înghițeam dureros lacrimile, înainte de a mi le vedea tu. Îți stăteam în poală și cred că îți ceream, bălmăjind povești puțin credibile, iertare. Nu te puteam privi în …

În sâmbăta aceea în care ne-am întâlnit la cafea, cum o făceam de obicei, nu era ea. Pur şi simplu. Plânsese şi ochii aceia albaştri ca marea erau foarte ciudaţi. Ca şi cum marea devenise agitată şi albastrul cald şi senin se transformase într-un gri învolburat. Tocmai ea, femeia debordant …

Nu se crăpase încă de ziuă, dar somnul mi-a fost alungat. Gândurile nu îmi dau pace, visele încâlcite mă trezesc, chit că de fiecare dată când mă trezesc, nu ţin minte despre ce a fost vorba. Deschid ochii şi văd norii mișcându-se cu rapiditate din cauza vântului. Sunt mângâiată de …