Articole despre poveste

Am fost creată să fiu bestseller. Paginile mele sunt complete, frumos numerotate, din hârtie de bună calitate. Iar conținutul inedit, plin de intrigi și finaluri surprinzătoare. Tu m-ai citit. Îți amintești când m-ai dus în camera aceea să-mi cercetezi filele și să le scuturi de amintiri? M-ai citit… ca la …

Anii ’60, Năvodari. Pe strada Vişinilor locuiau mulţi şi feluriţi oameni, unii mai înstăriţi, alţii la limita sărăciei. Marieta era fiica unei croitorese şi a unui şofer, familie foarte modestă, casă veche din chirpici, cu două încăperi, la numărul 13. Cezar, în schimb, era băiatul doctorului Luicu şi al tovarăşei …

Acum am puterea să recunosc. Sunt o nebună printre oameni teferi. Capătul poveștii îmi scapă printre degete. L-am pierdut în spitalul de nebuni, acolo unde am mers ca un elefant bătrân, obosit de viață. În spitalul de nebuni, oamenii teferi își ling rănile și încearcă să supraviețuiască, resemnați, cu ele. …

Margot îşi luă cafeaua şi se apropie de fereastră. Oraşul pierduse lupta cu ploaia. Cerul gri se aşezase ca o cloşcă pe sufletele încă supărate. O să le ţină de frig un pic, până soarele-şi va pune mofturile deoparte şi, făcând abstracţie de lamentările idioţilor, va face puţin mai multă …

Orașe de fier şi beton, maşini zburătoare, nisip. Oameni mergând grăbiţi spre muncă, fiecare cu câte un copil, doi, de mână. Copii care au la ei obișnuitele tablete şi poartă în urechi căști la care ascultă cărţi. Nu lipsește nici mini tubul de oxigen portabil, care ajută la o respiraţie …

Să zicem c-a fost odată ca niciodată, ca-n orice poveste care măcar începe cum se cade. A fost, normal, un împărat care moștenise de la tac-su o-mpărăție, ce altceva? Numai că el nu s-a mulțumit cu granițele lăsate cu limbă, cam beată ce e drept, de moarte de tătâne-su și-a …

Azi, la 40, sunt o încununare a mai multor vieţi trăite într-una singură. Azi, la 40, sunt cea mai bună variantă a mea. Dacă ar fi să fac un bilanţ, aş spune că au fost ani cu de toate, unii mai uşori, alţii al dracului de grei, dar toţi, trăiţi …

L-am cunoscut pe D.F. într-o vară. D.F. m-a cunoscut câteva luni mai târziu, timp pe care l-am umplut cu vorbe care atunci păreau pline de sens și adânci, despre cer, despre vorbe scrise de alții, despre suflet, mai mult despre mine și prea puțin despre el. D.F. m-a cunoscut cum …

Când judeci pe cineva dintr-o poziție de putere – că atunci cădem cel mai des în acest păcat – fără să-i știi povestea, s-ar putea să-i răpești și ultimul lucru care îl mai ține în picioare – speranța. Iar viața ne dă destule ocazii să greșim în felul acesta. Iată una dintrea acestea. …

Mă uitam la cea mai nouă semn de pe mână provocat, evident, de o arsură. A fost o întâmplare banală, total lipsită de „poveste”. În total, erau trei. Celelalte două, în schimb, au câte o poveste „picantă”. A doua cicatrice picantă-nepicantă a fost achiziționată când am vrut să impresionez cu talentele mele …