Azi, la 40

Claudia Banea

23 April 2017

claudia-baneaAzi, la 40, sunt o încununare a mai multor vieţi trăite într-una singură. Azi, la 40, sunt cea mai bună variantă a mea. Dacă ar fi să fac un bilanţ, aş spune că au fost ani cu de toate, unii mai uşori, alţii al dracului de grei, dar toţi, trăiţi intens, pentru că altfel nu aş fi ajuns aici. Azi, la 40, sunt cea mai împlinită femeie din lume. Am cel mai grozav copil şi cariera pe care mi-am dorit-o. Sunt omul căruia i se împlinesc visele şi care are parte de cele mai fascinante întâlniri cu suflete minunate. Sunt omul a cărui viaţă este o poveste, a cărui viaţă este o surpriză, zi de zi. Sunt omul care creează poveşti, pentru că, nu-i aşa, degeaba spui că iubeşti, dacă nu poţi crea o poveste cu omul care te-a fascinat din toate punctele de vedere. Azi, la 40, am cea mai frumoasă viaţă. O viaţă în care trăiesc după propriile-mi reguli, o viaţă care îmi oferă zilnic oportunităţi de a învăţa ceva, prin evenimente pozitive sau negative, o viaţă în care libertatea este cuvântul magic, libertatea de a fi tu însăţi, de a face ce îţi doreşti, când doreşti, fără a fi constrânsă, fără a fi sclavă. Uneori sclava propriilor tale prejudecăţi sau a principiilor prost înţelese. Oricând aş alege, cu bucurie şi mândrie, aceeaşi viaţă şi aceleaşi experienţe. Mi-e teamă că fără ele, nu aş mai fi eu, cea de azi. Puternică şi îndrăzneaţă, deşi undeva acolo ,într-un colţ de suflet, sunt urme ale copilului timid şi răsfăţat de părinţi şi prieteni.

femeie 3

Azi, la 40, am înţeles că viaţa este doar despre mine şi nu despre alţii. Azi, iubesc femeia din mine, femeia completă, femeia mamă, amantă, prietenă şi confidentă. Azi nu m-aş mai întoarce la 20 de ani, atunci când credeam că tinereţea ţine doar de aspectul fizic, dar nici la 30, pentru că, undeva între 25 și 35 de ani, trăieşti momentele cele mai dezechilibrate emoţional, deşi tu nu conştientizezi şi te crezi cel mai grozav. Este o perioada de tranziţie între copilul de 20 şi maturul de 40, o perioadă când eşti obligat să iei tot felul de decizii privind viaţa ta, decizii proaste, de cele mai multe ori. Dar ce-am fi fără ele?!

Azi, la 40, nu mai tolerez prostia, nehotărârea, neasumarea şi nesimţirea. Azi am trăit atât de multe, încât nu mă mai impresionează nimic şi nu mă mai doare nimic. Azi reuşesc să anticipez. Evenimente, scenarii. Azi, ceea ce mă atrage la un bărbat este inteligenţa. Nu îmi pasă ce dimensiuni au diferitele părţi ale corpului lui şi nici contul din bancă. Mă interesează  atitudinea. Mă interesează cum reuşeşte să ofere amestecul acela perfect de siguranţă, iubire şi energie, dorit de orice femeie. Mă interesează cum reuşeşte să se bucure, el, bărbatul, de cadoul minunat pe care i-l oferă viaţa, femeia de 40 de ani. Asta doar dacă îl duce mintea. Coco Channel spunea: cu cât bărbatul este mai prost şi mai ratat, cu atât pretenţiile lui, în ceea ce priveşte femeia, vor creşte. Aş vrea să cred, azi, la 40, că lumea nu e plină de rataţi.

Azi cred că prostia este incurabilă. Ca şi trădarea. Dacă o ai în sânge, mori cu ea.

Azi nu mai am răbdare, pentru că ştiu că timpul este cel mai important.

Nu mai caut justificări pentru bărbaţii nestabiliți, frustrați, fricoși, inadaptaţi şi lipsiţi de succes. Azi spun tot ce gândesc şi ce tot ce am pe suflet. Nu-mi mai este teamă de nimic. Nu-mi este teamă să întreb, să recunosc, să aud răspunsuri, oricât de distrugătoare ar fi.

În tinereţe, fricile ne conduc viaţa. Ne este frică să clarificăm aspecte legate de relaţie, pentru că ne este frică să rănim, să enervăm sau să speriem. Ne este frică să nu fim părăsiți.  Dar tocmai aceste neclarităţi se întorc împotriva noastră, rănindu-ne.

Azi nu sunt geloasă  pe prietenii iubitului meu sau pe copilul lui. Nu sunt geloasă pe timpul lui. Am învățat să nu fiu egoistă și să respect. Azi le ofer oamenilor mai mult decât se aşteaptă, şi o fac cu plăcere. Nu judec, nu cred în tot ce aud, nu cer sfaturi şi nici nu dau. Azi, la 40, am învăţat să iert, este semnul sigur prin care se poate cunoaşte dacă am în suflet o picătură de iubire adevărată. Puterea sfântă de a ierta este o putere dumnezeiască, pe care am primit-o în dar. Iertarea zguduie fiinţa omului, pentru că atunci când cineva se aşteaptă la o pedeapsă şi primeşte iertare, cerul se umple de sfinţi. Azi nu mă cert. Azi, ignor!

Nu mă interesează câtuşi de puţin ce cred alţii despre mine. În cea mai mare parte a timpului, oamenii se gândesc la propria lor persoană. Dacă se gândesc la mine, o fac doar în comparaţie cu ei. Aşadar, nu răspund pentru frustrările altora!

Azi sunt întrebată ce fac, de arăt atât de bine. Mult mai bine decât la 20 sau la 30 de ani. Răspunsul este simplu. Iubesc. Mă iubesc pe mine. Frumuseţea mea nu are legătură cu fardurile pe care le folosesc şi nici cu dragostea vreunui bărbat, aşa cum au încercat să o idealizeze mulţi poeţi. Frumuseţea mea are legătură cu mine însămi, cu iubirea faţă de mine. Cu ceea ce se află în interiorul meu şi se observă la exterior. Toate celelalte o completează.

Azi, la 40, sunt cea mai fericită femeie din lume. Azi, iubesc mai mult decât oricând. Iubesc neconditionat. Iubesc după reţeta mea, nu după a altora! Iubesc bărbatul care mă poate satisface fizic, mental şi spiritual. Azi, ştiu că o dragoste mare cere un risc mare şi o jertfă pe măsură.

Azi… nu regret nimic!

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Frica de-a mai iubi după o despărțire pe care n-ai vrut-o tu

Cum se cuceresc femeile (varianta secolul 21)

Unde dispar iubitele după căsătorie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
21,161 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro