Articole despre rețele sociale

În timp ce discursul public se simplifică tot mai mult, cultura pop începe să facă loc, din nou, cărților, ideilor și conversațiilor cu substanță. Nu e o revenire clasică a intelectualului, ci o nouă formă de farmec cultural.

La patru ani de război, tragedia Ucrainei se amestecă, în ochii autorului, cu o critică necruțătoare a societății românești și a seducției propagandei ruse pe rețelele sociale. Un text despre furie civică, dezamăgire și fragilitatea morală a epocii digitale.

Un text despre falimentul educației media, impostura jurnalistică și succesul propagandei într-o societate obosită, agresivă și vulnerabilă la manipulare. De la „reportajul” cu cârnați la prime-time, la nostalgia comunistă ambalată în luminițe și sloganuri reciclate, propaganda nu creează prostia — o exploatează. Iar asta spune mai multe despre noi decât despre cei care o livrează.

În era rețelelor sociale, manipularea nu mai înseamnă știri false, ci fabricarea unei „majorități” care nu există. Astroturfingul creează iluzia unui consens, influențând emoții, reacții și comportamente. Studiul cercetătorilor de la Universitatea „Ovidius” arată de ce alfabetizarea media nu este suficientă fără înțelegerea mecanismelor invizibile ale manipulării coordonate.

Un text-tăios despre Bucureștiul care nu se mai recunoaște: între mizerie, cinism şi spectacolul grotesc al unei capitale locuite de cetăţeni care nu-şi mai iubesc oraşul — şi cu ochii pe următorul primar.

Carlo Cipolla a scris cele 5 legi fundamentale ale prostiei umane. De la Erasmus la Umberto Eco, marii gânditori au văzut prostia ca pe cea mai mare forță distructivă.

Rutger Bregman crede că oamenii sunt de la natură buni. Hobbes, că sunt răi. Adevărul? Poate că nu sunt nimic din toate astea. Poate că devin ceea ce aleg. Și marea noastră șansă este să alegem să nu fim proști.

De câte ori ai spus „dacă aș fi făcut altfel, acum aș fi fost fericit”? Află cum să scapi de capcana nostalgiei și să transformi această conjuncție într-un instrument al libertății tale.

Nu suntem ceea ce postăm. Suntem ceea ce rămâne când se sting ecranele. Un articol despre nevoia de validare, narcisismul ascuns și vindecarea din interior.

Poziția mea e clară de la început: îl găsesc pe Piedone printre cele mai grotești personaje publice din România (în top trei, lângă generalul Oprea-Izmană, faimosul general maro trecut prin toate combinațiile politice). Ieșit din spuma jegoasă a tranziției, cu școala făcută în mod post-modern, cu permisul de conducere luat …