Articole despre senzatii

Mi-am dat seama că amintirile mele sunt unele și ale ei sunt altele. Și că nu ne-au impresionat aceleași lucruri, ba mai mult, copilul meu nu apreciază toate eforturile mele pentru surprizele materiale. Nu înseamnă că nu s-a bucurat atunci când le-a primit. Nu contest că i-au folosit și o …

Primii doi ani de facultate au fost cei mai bogaţi în senzaţii. În întâmplări de tot felul. Exista pe atunci în mintea mea o limită a „întâmplărilor posibile”. Restul, acele întâmplări imposibile, erau dedicate „altora”. Erau întâmplări din filme şi poveşti cu zâne, genul de întâmplări care se detectează de departe drept non-veridice. …

Zice-se așa. Impecabil spus! Că femeile se împart în două categorii: 1. Femei care pot fi împărțite în două categorii și 2. Femei care NU pot fi împărțite în două categorii. Majoritatea textelor despre femei- bărbați, (că ce altceva să mestecăm noi, paroxistic, decât despre femei- bărbați??), dezvoltă reguli și …

Aud parcă din ce în ce mai des în jurul meu “am 40 de ani şi mă simt grozav”, “am 45 de ani, dar arăt minunat”, “are 50 de ani, dar trăieşte ca şi cum ar avea 30”, de parcă bătrâneţea ar fi o boală, ridurile un handicap, iar nepoţii…un …

Orologiul Naturii bate în consonanţă cu ritmurile Universului, cele care ne măsoară, în adevăr, omeneasca noastră viaţă. Se simte în aer primăvara. Iarna se dezice de peticele albe de zăpadă, retrăgându-se istovită. În fiecare primăvară, un pic mai devreme sau ceva mai târziu, în fiecare primăvară, dar nu la aceeași …

Eu m-am născut în primăvara lui 1979 şi fac parte din generaţia “glorioasă” a copiilor crescuţi la ţară. Bunica mea, ţărancă puternică de pe Valea Siretului, venea dintr-o familie cu șapte copii, oameni săraci și curați. Făcuse doar patru clase și toată adolescenţa avea sa-şi roage tatăl să o dea …

În ciuda excelentei păreri pe care o avem despre noi înșine, la o privire ceva mai atentă, poate vom fi nevoiți să constatăm că viața noastră de zi cu zi e o înspăimântătoare înșiruire de reflexe condiționate. Știm cu toții povestea câinelui lui Pavlov, acela care era hrănit la ore …

Demult, tare demult, tablouri înrămate erau purtate în calești pe drumuri lungi, prăfuite, duse de corăbii maiestuoase cu pânzele umflate de vânt, tăind apele mărilor până ajungeau la palatele nobililor. Mesagerii duceau tablouri înfățișând chipurile frumoaselor femei cu pielea albă, aproape translucidă, precum alabastrul, înveșmântate în rochii din materiale prețioase, …

Nu am învățat la școală cum să fiu părinte. Nu am citit în cărți decât despre experiența altora. Nu am fost în stare nici ”să fur” meserie de la ai mei. Nu mi-a explicat nimeni cât de mare e golul din inimă când îți vezi copilul plecând la un examen, …

Astfel gândind, lași zilele să curgă, să ia cu ele zbuciumul tău, până când în interior nu mai rămâne nimic. Și, cu o senzație de goliciune, pe care nu ai mai simțit-o de mult, ai parte de o nouă revelație. Îți dai seama că spinul în care te înțepi pe …