Articole despre tacere

N-am știut niciodată să consolez un bărbat. Îmi veneau în minte doar cuvintele lui Eliade: „Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubești…”. Ce să-i spui, că sunt miliarde femeile din lumea asta și toate sunt frumoase, inteligente, rafinate, în proporții variabile, desigur, și că s-ar putea …

Cred că a iubi e foarte simplu. Fericirea e la îndemâna oricui, indiferent de timp și spațiu, atâta vreme cât există disponibilitate, înțelegere, răbdare, pasiune, atracție, și ele sunt reciproce. Starea de iubire amplifică starea de fericire și, împreună, dau oamenilor senzația paradisului. Pentru cât timp? Aici intervine marea întrebare, …

“Poate că dragostea se construieşte în pauzele mistice dintre cuvinte, dintre vise…” Ne dorim dragostea și ne place să credem că este suficient să simțim că iubim. Nu încercăm să ne explicăm ce simțim pentru că ne înțelegem dragostea ca fiind bazată pe altceva decât pe logică, și nu neg asta. Dar …

Nu știu dacă mă iubea atunci când a făcut dragoste cu mine. Știu doar că mă întreba, repetând obsesiv, cum mă simt și ce îmi doresc de la el. Era pentru prima dată când bărbatul din brațele mele insista să fiu eu în centrul atenției, vorbea cu mine, șoptea, vibra, …

Desigur, așa cum te știu, și te știu foarte bine, mult mai bine decât îți poți închipui vreodată, pentru că te-am studiat bine, n-am pierdut nimic legat de tine în timpul în care tu erai preocupat să mă seduci, te vei întreba ce simt acum, când am trecut de linia …

Credeai că, dacă ai fost primul, vei rămâne primul. Te-ai înșelat. Eu nu aveam nevoie doar de mângâieri dulci și de întâlniri furate ca să te vreau mai mult. Eu aveam nevoie să vorbești cu mine. Să-mi zici ce ai pe suflet, dar nu ca la psiholog. Sau atâta doar …

Unii spun că iubirea nu are nevoie de cuvinte, pentru că ea e stare inefabilă și orice expresie rostită nu face decât să o trivializeze, s-o coboare în contingent și să-i destrame vraja. Că nu contează decât ceea ce simți, chiar dacă te afli la distanță de două trenuri sau …

Ochiul ferestrei mi se strecoară pe pleoape. Privesc tăcerea dincolo de toate… Și gândurile au încremenit o secundă, pentru a se închina  liniștii. Iar prin mine, timpul își picură clipele. Oare care e clipa prezentă? Unde pleacă atunci când i se termină zborul? În numărarea bătăilor inimii? Pe obrazul întins …

Nu mi-e teamă că mi-ai putea da vreodată drumul, după ce o viață m-ai ținut strâns lipită de sufletul tău. Nu mi-e teamă că m-ai putea răni, după ce de atâția ani îmi vindeci rănile provocate de alții. Nu mi-e teamă să-mi las inima în palmele tale, pentru că ai …

Ne credem stăpâni ai timpului, nemuritori, deşi ne îndreptăm de când ne naştem, spre asfinţit. Copilăria e un arlechin mirat, cu chip  surâzător, cu părul ca un puf nepământean, cu miros de cetină de brad. Bătrâneţea e copilul debil, cu veşminte prea largi, cerşind încă o zi. În Orăşelul Ciudat nu …