Articole despre trist

Ne întrebăm rareori, și e păcat, vanitatea ne împiedică întotdeauna, dacă am trăit cu adevărat ori doar am supraviețuit. După o prima iubire, primul pas în carieră, încercările disperate să ne închegăm o mică familie, maturitatea, nenumăratele crize ale vîrstei. Și, rareori, ne ascundem de tot și de toate, într-un colț …

Jucam un joc de rol în facultate unde fiecare trebuia să joace pe rând când rolul terapeutului, când rolul clientului, sau al clienților mai bine spus, pentru că noi ne „specializam” în terapie de cuplu și familie. Acela a fost unul dintre multele momente când mi-am dat seama, atât eu, …

“Bunicul meu zicea că pentru a schimba lumea e nevoie de foarte puțin, de trei lucruri: să-ți educi bine copiii, să fii onest, nu sfânt, onest, și când poți, când se întâmplă, să ajuți pe cineva care are nevoie. Atât.”  – Lorenzo Licalzi Sunt oameni care urăsc cearta, conflictele, neînțelegerile și …

Înca de la vârsta de 4 ani, purtam ochelari de vedere cu lentile “+ 5”. Așa că, prin clasa a treia, aproape că nu-mi aminteam de mine ca fiind fără ochelari. Eram totuna cu ochelarii. Făceau parte integrantă din structura mea externă, dar și internă. Mă defineau. Sau așa credeam …

(continuare de aici) – partea a doua – Își îndesă practic romanul în geanta cu baretă pe care o purta pe umăr în poziție verticală și se grăbi să coboare. Urcă scările ieșirii din subsolul gării, îndreptându-se spre autobuzul care nu întârzie să apară. Ziua îi trecu ca de obicei, …

Există zile – nenumărate zile – în care nu se petrece nimic, dar absolut – absolut nimic aşa cum voiai tu să se petreacă. Dar cine eşti tu să vrei? Cine eşti tu să poţi? Cine eşti tu să hotăreşti rânduirea lucrurilor după regulile tale intrinsesci? Tu nu eşti nimic… stropul …

Cred cu tărie că dezvoltarea celulei canceroase e generată de depresie. Mama mea a murit de cancer la doar trei ani după decesul tatălui meu cu care fusese căsătorită peste 50 de ani. Umblând prin secția de oncologie, începând cu anul 2000, am auzit multe, tare multe povești triste și …

Eu îţi zâmbesc acum. Tu fix acum îmi plângi. Eu alerg acum văratic, jucăuş. Tu stai pe loc doar. Hibernezi. Îmi întorc faţa din tine să-i fac cu mâna soarelui, căci m-a atins cu o rază. Tu intri-n mine, speriat de-un… mititel de nor. Îţi povestesc din vis de-aseară cum …

O seară lungă cât o viață. Un gând puternic cât o furtună. Singurele semne sunt niște linii firave, umede, pornite din ochi și care se opresc în barba deasă de pe obraz. O întrebare obsesivă îi apasă mintea și nevoia de libertate e mai pregnantă decât oricând. Simte să nu …

Unii oamenii au un zâmbet pervers pe care şi-l aşază cu grijă într-un cadru metalic, pe birou, între cele două fetiţe cu codiţe şi o fostă nevastă plecată cu altul, şi dau să înţeleagă la toată lumea că aşa a fost să fie. Trist, dureros, non-etic, dificil de suportat pentru …