Articole despre tumult

Întâlnirea cu tine a însemnat începutul unei transformări precipitate, intense, vertiginoase. Tu mi-ai rupt lanțurile, tu m-ai eliberat. Totuși am continuat în aceeași poziție încătușată pe care mi-o însușisem atâta amar de vreme. Lanțurile dispăruseră, dar urmele lor le simțeam încă vii, împovărătoare, sângerânde. Nu știam aproape nimic despre tine …

De ce revii când mă vindec de tine? De ce, după iubire, între noi totul se transformă în praf și vânt? Ne căutăm pe noi înșine, cred, toată viața ne regăsim și ne pierdem, încurcăm rute, uităm valize, despachetăm și împachetam, ca să ajungem la final tot acolo, însetați de …

Pășim agale pe aleea pietruită, umăr lângă umăr, suflet lângă suflet, viață lângă viață. Sunt 20 de ani care ne leagă în amintiri și trăiri, în bucurii și tristeți, în liniște sau în tumult. Sunt ani în care prietenia a căpătat acel sens al iubirii necondiționate despre care citești în …

Și am crezut-o pe cuvânt când a spus că iubește. Nici nu puteam să cred altceva. Făcuse din dragostea ei un roman. Fila cu filă, reușise să coloreze o experiență nemărturisibilă. Era singura femeie care nu reușea cu sine să se confeseze, așa că ea crease un roman în care …

Niciun a fost o dată, pentru că, e evident că a fost de multe ori. Printre sunete agitate de pași de veverițe, printre gălăgii de susure de iarbă, silențioase lebede pe bălți, încerc să ascult, cu volumul dat la refuz, vibrații ale minții mele. Mă aștept să simt și eu ceva, înecată …

Îmi place contactul cu pământul. Îmi dă echilibru. Mă sustine, oricât de grea aș fi. Când merg desculță prin iarbă, ori pe pământ, simt că am rădăcini. Mă liniștesc și mă cuprinde o stare de bine. Locuiesc în oraș. În oraș avem multe blocuri și mult asfalt. Din ce în …

Valurile erau singurele care se auzeau. Mai strigau uneori pescărușii în aerul rece. Ocazional. Zorii de abia trecuseră și cerul era între gri și albastru. Nemișcare și liniște. Aerul curat și pătrunzător te încărca cu energie. Stătea înfofolită în pătură, cu o pereche de șosete groase, colorate, semi-ghemuită pe canapeaua …

Locuiesc la etajul doi al unui bloc turn. De la fereastra mea se văd copaci mulți. Și flori. La fel de multe. Când înmugurește primăvara, mă pregătesc de spectacol. Îmi pregătesc privirea și sufletul și mă afund în verde, alb de magnolie, mov și roz de liliac, narcise, brândușe și …

…deci nimic din ce-mi poate oferi femeia nu-mi este străin. Astfel ar trebui să se exprime orice bărbat care a iubit/iubește femeia, cea apropiată sufletului, a altuia, sau o străină. Cert este că, oricât te-ai dedica acestui motiv care stă la baza tuturor războaielor (mai puțin a celor religioase), este prea …