Articole despre vindecare

„Bună ziua! Mă numesc Gabriela Apostu si sunt dependentă de zahăr.” Cam așa ar fi trebuit să răspund la întrebarea pe care mi-au mai adresat-o unii: „cum ai reușit să te îngrași?” (asta a fost o întrebare a cuiva cu 45 de kilograme, deci o întrebare fără sprîncene reunite), sau …

Ce vrei, dragule, să auzi? Ce vrei să știi? Să-ți spun câte ceva despre viața mea? Că tot insiști. Na. S-o dau pe șleau. Trebuie să ajungă și la tine odată. Surprinzător, dar… eu nu sunt bine. De fapt, nu sunt bine deloc. Sună straniu, nu? Cum să nu fie bine? …

Cât îi fusese bine, când viața îi intrase, în sfârșit, pe un făgaș normal – de parcă deținea definiția normalității cu exactitate – nu se mai așteptase să intervină ceva destabilizator. Trecuse prin una și alta, ajunsese în iad pentru ea și pășise apoi pe nori afânați, cât mai sus. …

Sunt momente în care ai nevoie de un om ca de aer. Ai un sentiment de ezitare să îi scrii, pentru că lucrurile nu merg bine, pentru că n-ar trebui să-i scrii (îți spui), pentru că s-a mai întâmplat să-i scrii și să nu îți răspundă (repetiția e intenționată!). E …

(Vindecare, Inspirație, Schimbare) A fost odată ca niciodată o fată bună la suflet, bună „ca pâinea caldă”, cum se zice în popor. Bună-i era inima, dar mai puțin bună îi era educația, care o șlefuise cu atâtea închipuiri și iluzii despre lume, despre viață, despre bărbați și carieră, încât viața …

Sper să te îndrăgostești de viață. Mie mi-a luat 25 de ani și ceva. Sper că vei culege flori, vei citi cărți și vei înțelege că viața este mult mai mult decât o conversație pe Snapchat/Facebook sau Instagram cu un băiat de care nu îți vei mai aminti în câțiva …

O vedeam adesea, cuibărită de frig lângă același trunchi de copac, cu genunchii strânși la gură și cu capul ascuns între mâini. Murmura cuvinte numai de ea știute, care se amestecau cu foșnetul frunzelor de toamnă și se duceau până hăt! departe, luate de vânt, se izbeau de porțile caselor …

Astăzi, despre pierdere. Și posibile regăsiri. Nu e vorba despre pierderi materiale, suntem prea obișnuiți cu ele, căci în fiecare zi pierdem din viață energiile, fără să ne dăm seama din/la timp, ci despre pierderea unor sensuri pe care doar literatura le mai păstrează nealterate, în substraturile ei arhetipale. Undeva, …

Viața o provoca și ajunsese la punctul în care înțelesese asta. Știa că tot ce era astăzi era datorită alegerile pe care le-a făcut. Asumate. Mai devreme sau mai târziu. Era o copilă cu încheieturi fragile, cu ochi magici ce dăruiau priviri rotunde și o putere pe toți o simțeau, …

Nu ți-am mai scris de mult. Atât de mult, încât am și uitat cum să îți scriu. Nu mai am cuvinte. Mă simt de parcă le-aș fi folosit deja pe cele mai frumoase, iar celelalte ar fi dispărut. Am constatat că, pe măsură ce trece timpul, reușesc să mă îndepărtez …