„Erotismul este important nu pentru sexul în sine, ci pentru dorință. Sexul e doar gimnastică. Dorința e forța gândului. Iar gândul poate tot.” A spus-o Pedro Almodóvar, și dincolo de frumusețea replicii rămâne o evidență pe care femeile o simt în carne, dar rareori o rostește cineva cu voce tare: dacă nu ești aprinsă pe dinăuntru, orice ți s-ar întâmpla la exterior e doar gest, nu adevăr. Trupul nu răspunde când mintea e absentă, când dorința e reprimată, când spațiul interior e ocupat de rușine, griji, presiuni sau tăceri învățate.
Și da, trebuie spus răspicat, fără falsă pudoare: femeile au mai puține orgasme decât bărbații, nu pentru că ar fi mai puțin capabile de plăcere, ci pentru că, timp de generații, subiectul a fost tabu și sexul conjugal o obligație. De plăcere, nici vorbă. Trebuiau să fie dorite, dar nu neapărat doritoare, să fie frumoase, dar nu și îndrăznețe, libere.
Simone de Beauvoir observa că femeia a fost educată să se privească prin ochiul bărbatului și să se exprime în funcție de ce se așteaptă de la ea, nu în funcție de ce simte ea însăși. Mai târziu, Betty Dodson a învățat femeile să se atingă fără vină și să-și revendice corpul ca sursă de plăcere și nu de rușine. Audre Lorde a numit erotismul „o sursă profundă de putere”, în timp ce Erica Jong spunea că fantezia e motorul erotic și nu dovada unei deviații.
Arta Feminității: senzualitate, seducție și descoperire de sine
Erotismul feminin nu începe când se stinge lumina, ci atunci când femeia se simte în siguranță, când are voie să-și imagineze, să spună ce vrea, să ceară fără să se simtă vinovată, să-și exprime dorințele fără să se teamă că va fi judecată, respinsă sau etichetată. Dorința nu e o pornire biologică simplă, ci o construcție psihică sofisticată, care are nevoie de context, timp, respect și libertate pentru a prinde viață.
Iar dacă mai era nevoie de un exemplu care să arate că nu e niciodată prea târziu pentru o femeie să-și recupereze dreptul la plăcere, filmul „Good Luck to You, Leo Grande” vine ca o lecție tandră, puternică și incomod de necesară. Emma Thompson joacă acolo rolul unei femei de peste 60 de ani, văduvă, educatoare de carieră, care, pentru prima oară în viață, își oferă permisiunea de a simți, de a se descopere, de a-și da voie. Angajează un escort nu pentru sex în sine, ci pentru a înțelege ce înseamnă să fii atinsă cu adevărat, cu răbdare, cu respect, cu joc și fără grabă. Abia atunci înțelege că nu a fost incapabilă de orgasm, ci pur și simplu neatinsă acolo unde contează.
Și, în realitate, câte femei trecute de o anumită vârstă mai caută să simtă ceva nou? Câte nu se retrag resemnate în ideea că plăcerea e pentru cele tinere, pentru cele frumoase, pentru cele „care mai au pentru cine”? Câte nu și-au închis dorința în tăcere, convocate de prejudecata că, odată cu menopauza, s-a stins și dreptul la intimitate? Dar adevărul e că emanciparea sexuală nu are vârstă. Din contră — pentru unele, abia după 60 de ani începe o libertate pe care nu au avut-o înainte. Libertatea de a nu mai demonstra nimic. De a nu mai juca. De a nu mai tăcea.
Femeile care își cunosc dorințele, care au învățat să spună „așa îmi place” fără teamă, care nu se mai cenzurează și nu mai așteaptă validare, trăiesc cu mai puțină frustrare, cu mai mult umor și cu o liniște pe care nu o poate oferi nicio relație „corectă” dar lipsită de adevăr.
Orgasmul nu este premiu pentru bună purtare, nu este recompensa unei nopți de efort susținut și nu este favoarea pe care o acordă cineva „dacă ești norocoasă”. Este un dialog între gând și corp, între încredere și libertate, între două ființe care știu să se întâlnească acolo unde nu mai e nevoie de mască. Și dacă nu s-a întâmplat încă, nu înseamnă că nu ești capabilă. Poate nu ți s-a dat voie. Poate nu ai avut timp. Poate nu ai fost întrebată. Poate nu ți-ai dat singură permisiunea.
Dar ești vie. Iar dorința ta nu s-a stins. Poate s-a ascuns. Poate s-a învelit în tăcere. Dar e acolo. Așteaptă doar un gând clar și curajos care să o cheme. Așa cum spunea Márquez — să nu mori fără să știi cât de minunat e să faci dragoste din iubire. Dar mai întâi — să nu mori fără să știi că ai voie să-ți dorești. 🙂
Citiţi şi
Fără femei libere, lumea toată e în lanțuri
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
