“Un parfum prinde viață dacă este purtat. Un loc, dacă este locuit. Să-i urăm lui Eden-Roc o viață foarte lungă!” – François Demachy

“Când ai dubii, poartă roșu” a spus odată designerul american Bill Blass. După ce am descoperit parfumul Eden-Roc din colecția La Collection Privée de la Dior vă zic “când vrei s-o tulești dintr-o realitate neprietenoasă, poartă Eden-Roc!”. De 10 ori pe zi, până chiar te vezi în filmul de mai jos.

Cum spunea Nietzsche, “avem nevoie de Sud cu orice preț, de accente limpezi, inocente, vesele și delicate”. Pentru tot restul timpului când nu suntem acolo, avem parfumurile pentru teleportare. Preferatele mele sunt, în ordinea în care au fost create:

Toate duc în același loc de vis, dar Eden-Roc este povestea însăși. Veți vedea de ce.

“Pe fermecătorul țărm al Rivierei franceze, cam la jumătatea drumului între Marsilia și granița italiană, se afla un hotel mare, superb, de culoare trandafirie. Palmieri plini de deferență îi răcoreau fațada congestionată și în fața lui se întindea o plajă scurtă, orbitoare. Acum locul a ajuns o stațiune de vară pentru toată lumea importantă și la modă; în 1925 rămânea aproape pustiu după ce clientela sa engleză pleca spre nord, în aprilie.”

Așa începe romanul Tender Is the Night al lui F. Scott Fitzgerald (există tradus la Editura Humanitas, cu titlul Blândețea nopții).

Descrierea este fără dubiu a legendarului palat al plăcerii – Hôtel du Cap-Eden-Roc de astăzi, construit în anii 1870, căruia Fitzgerald i-a dat alt nume – Hotel Gausse,  și l-a “pictat” în trandafiriu în loc de alb. Trebuie să știți că „palmierii plini de deferență” încă „îi răcoresc fațada”, iar pentru cei care își permit camere care pornesc de la 500 de dolari pe noapte și ajung la prețuri cu cinci cifre, există trepte de marmură albă care coboară spre o alee asemănătoare cu cele de la Versailles, umbrită de pini mediteraneeni perfect simetrici și grădini vaste, exemplar îngrijite (inclusiv un cimitir pentru câini sculptat acum 100 de ani pentru un oaspete bogat și îndurerat).

Aleea duce de la clădirea principală a hotelului la casa de pe plajă, cu un portic drapat cu glicine, intrări cu stâlpi mari și o punte în consolă ca un transatlantic deasupra unei piscine infinite sculptate dintr-o stâncă albă. Designul nautic al restaurantului de pe malul mării îl oglindește pe cel al marilor iahturi care se leagănă chiar lângă mal. Chelnerii în tricouri marinărești franțuzești livrează cești de Nescafé care costă 10 euro bucata.”

Așa era la Hotel du Cap-Eden-Roc în 1969 ©Slim Aarons.

În perioada sa de glorie, Hôtel du Cap-Eden-Roc era socotit un “cuib de desfrânare” în care faimoșii din jet-set veneau să petreacă în secret. Ascunzătoarea celor bogați.

Marlene Dietrich, circa ‘1940

Se poate doar specula ce se întâmpla, de fapt, la petrecerile nocturne de pe plajă din anii nebuni, anii 1920. Se spune că portretizarea decăderii morale făcută de F. Scott Fitzgerald în romanul său capodoperă Tender is The Nigh e una “reținută”. Printre aventurile care au înflorit atunci e și cea dintre Rita Hayworth și prințul Aly Khan, o poveste de dragoste care s-a desfășurat în timp ce Ari Onassis și șahul Iranului se aflau, fiecare, pe urmele — să folosim din nou un eufemism subtil — farmecelor ei. Marlene Dietrich și-a început relația cu Joseph P. Kennedy în aceeași perioadă, când familia acestuia a petrecut vara lui 1938 la Eden-Roc (pe atunci, JFK avea 21 de ani). Lista e lungă, până în zilele noastre, și veți găsi curând poveștile toate.

Ei bine, toate acestea și încă altele sunt închise într-un flacon. Eden-Roc.

Așa cum l-am înțeles eu: sunt parfumuri care spun o poveste. Altele, care o trăiesc. Eden-Roc face parte dintr-o a treia categorie, mult mai rară: el este povestea, un concentrat de Rivieră Franceză. Un parfum dedicat unui loc care nu a fost inspirat de literatură, ci a inspirat literatură.

Clădirea principală, aleea ca o pasarelă spre mare, piscinele și verandele de piatră deschisă — toate au fost surprinse de lentila lui Slim Aarons, care nu poza vedete, ci un ideal de viață. Iar parfumul acesta redă acel ideal în formă olfactivă. Se deschide cu sare de mare, acorduri minerale și citrice – aerul dimineții pe coastă. În inimă, iasomia și masticul aduc o intensitate vegetală, iar nuca de cocos e filtrată de soare, nu îndulcită. Notele de bază – pin și labdanum – lasă o urmă de umbră rășinoasă, caldă, ca un final de zi pe piele bronzată.

Eden-Roc face parte din Collection Privée, dar e primul parfum construit în jurul unui loc real. Nu inventează o stare, o reface și, în acest proces, o fixează în memorie. Nu se impune, nu seduce, este acolo, ca eleganța adevărată, ca amintirea unei veri fără sfârșit.

Și pentru că am fost acolo, pot spune cu mâna pe inimă că acest parfum reușește să fie o imagine olfactivă vie a acestui promontoriu cu poziția lui excepțională. Acolo e povestea Mediteranei: mirosuri marine, flori și citrice, pinii maritimi… Închizi ochii, îți dai un puf și filmul începe să se deruleze negreșit. Orice ai fi făcut înainte, tu ai plecat pe Rivieră… Și cei din jur nu înțeleg de ce umbli așa, puțin aeriană, zâmbind, clipind rar pentru că tu ești într-un film. Și din el ieși numai pentru o poveste adevărată de dragoste. Pe care o porți cu tine de câte ori te parfumezi cu Eden-Roc.

Unele femei ar putea să-i reproșeze că nu ține prea mult. Dar nu vrei un parfum de care nu mai poți scăpa. Are un siaj bun, dar nu ești percepută de la 10 m ori să lași o amprentă olfactivă durabilă într-o încăpere închisă. E un parfum de vară, se poate repeta de câte ori simți nevoia. Ori un moft de iarnă, să nu intri în depresie, dacă nu e soare multe zile la rând. Pentru că efectul este imediat și zâmbetul vine instant: te-ai teleportat pe Rivieră. Chiar la Eden Roc. Și ați văzut cum e acolo… 🙂

Citiţi şi

Când F. Scott Fitzgerald s-a îndrăgostit de Cap d’Antibes

Maria Grazia Chiuri: un ultim act poetic pentru Dior

Să fie păcatul meu…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.